Papagalul Kakariki (Cyanoramphus novaezelandiae) este o pasare remarcabila care populeaza padurile montane dense si mari din Noua Zeelanda, Arhipelagul Noua Caledonie si zonele cu vegetatie mica din Insula Norfolk.
Particularitatea acestei specii consta in penajul rosu de pe frunte, care este de forma unei coroane. Pe aproape intreaga suprafata a corpului penajul este verde-inchis, doar penele de zbor sunt gri, maro si albastre, iar pe cap are cateva pete galbene. Ciocul este incovoiat si foarte flexibil, mandibula superioara si cea inferioara sunt prinse prin articulatii de craniu, fapt ce le permite miscari independente.
Varful ciocului este negru, in rest are un colorit alb-cenusiu. Ochii sunt mari, rotunzi, situati pe partile laterale ale capului, cu irisul de culoare deschisa. Picioarele sunt scurte, au doua degete indreptate in fata si doua in spate, toate prevazute cu gheare ascutite, folosite la cataratul in copaci. Ca la toate speciile de papagali si ciocul are rol in catarat, el este folosit ca un al treilea picior pentru prindere si sustinere.
La aceasta specie masculul are un aspect putin mai robust decat femela, este cu 15 g mai greu, are capul mai mare si ciocul mai lat. Pentru a determina sexul la un papagal Kakariki cea mai sigura metoda este cea endoscopica sau prin analiza AND-ului. Pasarile adulte pot ajunge la lungimea corpului de 27 cm, a aripilor de 13-14 cm, a cozii de 12-15 cm si a ciocului de 1,6 cm.
Papagalul Kakariki este foarte vioi si vesel, iubeste spatiile deschise, are multa energie, este foarte curios si capabil sa se miste intreaga zi. Deoarece are un temperament plin de viata sigur s-ar plictisi sa stea intr-o colivie mica, mereu pe o stinghie, de aceea cel mai indicat este sa fie tinut intr-o voliera cu dimensiunile minime: lungimea de 50 cm, latimea de 60 cm si inaltimea de 70 cm. Cu cat voliera va fi mai larga cu atat papagalul va fi mai fericit, de aceea se poate achizitiona si una cu dimensiuni mai mari.
Cel mai important lucru este ca in voliera sa fie pastrata o curatenie stricta deoarece acestor papagali le place sa culeaga semintele de peste tot si daca nivelul de igiena nu este corect riscul la boli creste, in special la infectarea cu viermi. In voliera trebuie sa fie pus un vas foarte mare cu apa, in care papagalul sa faca baie, aceasta fiind o mare placere a lui dar in acelasi timp si o necesitate – prin ciugulirea si uscarea penelor, penajul va fi mai stralucitor si mai bogat, mai frumos si mai curat, iar starea sa fizica si psihica mai buna.
Pentru a avea un aspect frumos, o forma fizica buna este foarte important ca papagalul Kakariki sa aiba o dieta formata din fructe, flori, fructe de padure, legume, nectar, insecte si seminte. Comparativ cu alte specii de papagali care au alte preferinte legate de hrana, acesta este un mare consumator de legume, fructe si flori. Nu trebuie sa-i lipseasca legumele proaspete: morcovul, varza, dovleceii, salatele, iar dintre fructe preferate de el amintim merele si perele. In voliera trebuie sa aiba permanent apa proaspata si osul de sepie.
Perioada de reproducere la papagalii Kakariki este in lunile de primavara. Femela depune in cuib un numar de 4-10 oua care sunt clocite timp de 21-24 de zile. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti de ambii parinti timp de o luna si jumatate, dupa care ei se hranesc singuri si ajung la maturitatea sexuala la varsta de 10 luni.
Cuibul din voliera trebuie sa aiba dimensiunile minime de: 27 cm lungime, 27 cm latime si 30 cm inaltime. Fiind asa de incapator se va preveni supraaglomerarea cand numarul de pui este mare. In cuib se va pune in partea de jos un strat de turba si apoi 3 cm de rumegus de lemn.
Papagalul Kakariki face parte din ordinul Psittaciformes, familia Psittacidae.
Video – Papagalul Kakariki (Cyanoramphus novaezelandiae):
 este o pasare remarcabila care populeaza padurile montane dense si mari din Noua Zeelanda, Arhipelagul Noua Caledonie si zonele cu vegetatie mica din Insula Norfolk.){kind=link}