Frica la copii se manifesta prin temeri marunte, nejustificabile din punctul de vedere al adultilor, insa, in acelasi timp, justificabile pentru cei mici, cum ar fi frica de intuneric sau de paianjeni. Aceste temeri trebuie tratate de parinti ca atare, deoarece ele pot avea un corespondent puternic in viata de adult a copiilor din prezent. Cu alte cuvinte, daca un copil este speriat in acest sens, punandu-se accent tocmai pe frica pe care o are, el va dezvolta, de-a lungul vietii, temeri si mai adanci in aceasta privinta sau chiar altele.
Oricum, trebuie sa semnalam psihologului astfel de cazuri, ori de cate ori copilul nostru prezinta semne ale unor frici care deja se duc dincolo de nebanuit. De pilda, cel mic poate face lucruri pe care, in mod normal, un copil de varsta lui nici macar nu le-ar gandi. Acesta poate atenta la viata fratelui, acest fapt intamplandu-se in cele mai severe cazuri, mai ales daca fratele mai mare l-a speriat.
In acest sens, exista nenumarate cazuri dramatice semnalate cu ingrijorare de mass-media, dar si de psihologi. Trebuie, inainte de toate, sa intelegem frica celor mici si apoi, sa cautam o metoda prin care sa nu i-o adancim, ci sa-l scapam de ea, insa cat mai incet cu putinta. De pilda, unii parinti care observa ca cei mici au inceput sa dezvolte o frica nejustificata, chiar stupida, fata de un obiect, sa zicem, vor recurge la metode total contraindicate, cum ar fi tipete si chiar distrugerea in fata copilului a acelui obiect.
Aparent, sursa care declansa frica a disparut, insa, asa cum psihologii si remarca, temerea se va adanci ingrijorator, copiii devenind chiar paranoici.
Chiar si asa, nu trebuie, ca parinti, sa ne ingrijoram in cazul in care observam ca cel mic a inceput sa-i fie frica de intuneric. In fond, aceste fobii exista si in randul adultilor, mai mult sau mai putin agresiv, de la caz la caz. Insa, tocmai incercarea de a solutiona o problema cat mai repede, in ceea ce-i priveste pe copii, atrage cu sine repercursiuni care, in viitor, vor fi extrem de greu de rezolvat.
Sa ne gandim altfel: daca un copil va vedea lilieci, care oricum sunt orbi si nu ataca oamenii, va dezvolta o frica fata de ei, cu atat mai mult cu cat micile zburatoare se vor apropia de el. Oricum, frica la copii este normala, insa trebuie tratata ca atare de parinti si nu trebuie luata in deradere, mai ales de frati. Asa cum spuneam si mai sus, cei mici vor cauta o metoda de a rezolva de unii singuri problema, nu a fricii, ci a deraderii, in cel mai rau caz. Speram, insa, ca putini vor fi cei care vor recurge la astfel de metode.
Pe de alta parte, copiii ale caror temeri li se vor adanci, nu vor reusi sa se integreze intr-un colectiv, mai ales daca acel spatiu prezinta semnele asa zisei surse ale fricii. In acelasi timp, trebuie sa mentionam ca o frica la copii este si cea fata de paianjeni, adica arahnofobia. Este justificat, mai ales daca ne gandim ca si adultii au aceasta frica. Insa trebuie, ca parinti, sa gasim modalitati prin care sa-i insuflam copilului ca nu e nimic in neordine cu paianjenii. Putem apela la desenele animate, care pot prezenta paianjenii intr-o lumina favorabila. Culorile vor contribui in acest sens.
Oricum, frica la copii se poate manifesta, in multe cazuri, prin tacere, adica cel mic va incerca sa se abtina in fata celorlalti. Iarasi, nu este bine, intrucat teama se va adanci. Este recomandat ca cel mic sa spuna ori de cate ori ii este teama de ceva anume. In acest caz, parintii ii vor incuraja, la fel ca educatorii sau invatatorii, acestia din urma dandu-le sansa celor mici sa se exprime si-n fata celorlalti.
Acceptarea este foarte importanta. Apoi, frica la copii se mai poate dezvolta si ca un revers al situatiei. De pilda, tocmai frica fata de masini, de locurile aglomerate se poate intoarce in defavoarea lor. Altfel spus, daca cel mic va incepe sa tipe sau pur si simplu nu va dori sa mearga cu parintii intr-un loc aglomerat, agitat, cu masini care circula pe strazi, cel mai probabil, parintii vor incerca sa-l determine sa o faca prin exemple relevante si, de ce nu, reale. Intr-un final, copilul poate chiar sa nu mai constientizeze riscurile pe care le implica, de pilda, o strada pe care foarte multe masini circula regulat.
Vedem, astfel, ca frica la copii implica, de fapt, mai multe riscuri pe care trebuie sa le luam in calcul. Ba mai mult, este dovedit ca acei copii care sunt speriati de colegi sau de fratii mai mari, in viitor, vor dezvolta frici nejustificate si foarte adanci ce le vor marca atat viata profesionala, cat si cea personala.
Orisicate temeri va avea un copil, nu trebuie ca acesta sa se simta exclus din mediile de joaca, de educatie sau chiar de familie, ci dimpotriva, intr-o oarecare masura, ele sunt normale si justificabile. Singurul lucru pe care familia si restul adultilor din jurul copilului trebuie sa-l faca este sa fie prudenti si sa-l determine pe cel mic sa-si invinga teama. Asa cum si psihologii spun, frica la copii poate deveni o cauza a unei tulburari de comportament, care, mai apoi, nu va poate fi reparata. Plus, fiecare problema existenta in copilarie isi va pastra radacina, daca vreti, luand forme chiar si in viata de adult, singurul lucru diferit fiind reprezentat de manifestarea sa.
