Fie ca ne referim la cateva carti pentru copii, fie la o literatura, stim prea bine ca acestea sunt printre cele mai frumoase amintiri pe care le pastram din copilarie. Povestile citite ori de bunici ori de parinti au ramas aproape intacte in constiinta noastra, iar imaginea lor revine de fiecare data cand acestea au un corespondent in viata reala.
Aventurile celor trei muschetari, poeziile despre animale sau povestile cu un final fericit nu lipsesc din viata niciunui copil, indiferent de modul prin care sunt spuse, ele vor dainui intotdeauna, mai ales in ceea ce priveste parintii, precum primii pasi. Din nefericire, in prezent povestile nu mai sunt povesti, iar cartile pentru copii nu mai sunt carti pentru copii, ci filme sau desene. Mai mult decat atat, majoritatea parintilor nu mai au nici timpul, nici rabdarea sa parcurga pentru copiii lor o poveste.
Mai degraba, parintii le cumpara un film animat si-i lasa sa se uite de unii singuri. De regula, copiii vor dori sa vorbeasca despre ceea ce vad exact in timpul vizionarii, sa rada alaturi de cineva sau se sperie usor de vreun personaj, insa parintii nu se preocupa nicidecum de acest aspect. Psihologii ii avertizeaza pe acestia de impactul negativ al acestei solitudini in randul copiilor. Povestile vor fi mult mai credibile daca vor fi citite de parinti sau de bunici, adica de persoanele apropiate copilului.
De multe ori, fratele mai mare alege sa-i citeasca povesti fratiorului, desi, in prezent, acest lucru este mult mai greu de dus la bun sfarsit. In primul rand, pentru ca fratele mai mare nu este chiar preocupat de educatia pe care fratiorul lui ar primi-o prin intermediul acestor povesti, iar apoi, pentru ca insusi cel care ar trebui sa se bucure de aceste povesti nu le mai poate asculta.
Vina este, desigur, a parintilor care, sub varii motive, si-au lasat copii sa se joace singuri, sa-si vada desenele animate la fel si, mai mult decat atat, le-au dat prea multe libertate, incat ei considera ca exista lucruri mai interesante decat sa asculte cu atentie povesti.
In orice caz, pe piata sunt destule carti pentru copii foarte frumoase care pot fi citite oricand. Iar una dintre cele mai frumoase carti pentru copii este, fara nicio indoiala, “Cartea cu Apolodor”, volumul de poezii scris de Gellu Naum. Pe langa faptul ca volumul este construit pe baza unei povesti adecvate celor mici, versurile au muzicalitate si pot fi si invatate.
Cu toate acestea, exista parinti care considera ca unii copii nu ar trebui sa invete acele poezii cu versuri putin ilogice, mai ales dupa implinirea varstei de 7 ani. Nimic mai gresit, este indicat ca toti copiii de pana in 10 ani sa invete toate poeziile care le plac sau care se cer la gradinita sau scoala.
Plus, poeziile sau fragmentele din “Cartea cu Apolodor” nu sunt foarte usor de retinut, intrucat cuvintele nu sunt printre cele mai folosite de un copil de pana in 10 ani. In acest sens, partea buna va fi ca fiecare copil isi va antrena mintea si, desigur, va invata cuvinte noi cu ajutorul parintilor.
Printre alti carti pentru copii, amintim “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain, “Aventurile lui Oliver Twist” de Charles Dickens si “Copiii capitanului Grant” de Jules Verne. Aceste carti au un fir narativ cam greu de urmarit si tocmai de aceea, este indicat ca povestea sa fie citita de un adult capabil sa-i explice copilului actiunea, in paralel cu citirea cartii.
De pilda, este recomandat ca dupa ce povestea este citita, copilul sa vizioneze si filmul adaptat dupa povestea respectiva. Dupa ce va invata sa citeasca, parintii ii vor putea cumpara carti care il vor ajuta sa-si perfectioneze modul de lecturare si, asa cum asigura si psihologii, modul de a percepe viata si intamplarile ei. Nu trebuie sa omitem nici audiobookurile sau cartile audio pentru copii, care, de multe ori, pot inlocui cu succes formatul conventional.
Se poate alege editura Humanitas, care pune la dispozitie audiobookuri frumoase si adecvate pentru orice varsta, pana si pentru copii. Chiar si asa, dispare placerea lecturii, cel putin din punctul de vedere al parintelui, desi in ceea ce priveste copilul, el se va bucura de un audiobook in aceeasi masura, cu atat mai mult cu cat nu il asculta de unul singur. Pe de alta parte, parintilor le este indicat sa aleaga cu mare grija, intrucat exista anumite asa zise carti pentru copii care nu sunt deloc adecvate pentru varsta lor, aceastea continand descrieri minutioase ale unor acte de violenta si nu numai.
Desigur, ele pot fi sarite, insa ar fi o decizie injusta fata de copil. Paradoxal, exista si acte de violenta care pot fi educative. De exemplu, dupa fiecare capitol, parintele sau educatorul il poate intreba daca a inteles care este talcul, respectiv morala. In conditiile in care copilul nu a inteles, i se va explica cu exemple din text, sugerandu-i-se, totodata, si ce este bine si ce nu sa faca el.
