Soretele este un peste de apa dulce care apare in majoritatea tarilor din Europa (mai putin in partea nordica a acestui continent), dar este raspandit si in America de Nord. Acest peste poate fi crescut in acvariu insa tinut separat, deoarece are un temperament nelinistit, usor agresiv si bataios.
In mediul natural traieste in lacuri si balti, in general in ape statice sau care au cursul lent, in iazuri si helestee, in care apa este de adancime mica, limpede, iar vegetatia acvatica este abundenta si il protejeaza de animalele de prada. Doar in anotimpul de iarna se retrage in zone unde apa este mai adanca. Prefera locurile expuse razelor soarelui, de aceea este numit soretele. De asemenea este cunoscut si cu denumirea stiintifica de Lepomis gibbosus, dar si cu numele de bibanul-soare.
Exemplarele ajunse la maturitate pot fi recunoscute usor dupa corpul lor grasut, indesat, aplatizat pe partile laterale, perfect acoperit cu solzi mari, luciosi si desi. Pot ajunge la lungimea de 10-14 cm, in cazuri exceptionale ating si 20 cm. Partea dorsala este proeminenta datorita spinarii inalte, iar coloritul este viu, in nuante de verde-albastrui, cu numeroase pete maronii pe solzii de pe partile laterale, ceea ce face sa aiba reflexe stralucitoare albastre-aurii. Pe partea ventrala a corpului coloritul este mai deschis, galben-auriu.
Capul este de forma triunghiulara, puternic comprimat pe laterale, iar ochii sunt mari, cu ajutorul lor poate privi inainte si lateral. Operculii sunt mari, iar la baza lor apare cate o pata mare de culoare inchisa, iar mai jos sunt pozitionate aripioarele pectorale, mici, alungite, translucide. Aripioarele ventrale sunt de asemenea mici, inguste si lungi, iar inotatoarele dorsale si cea anala sunt mari, rotunjite, au dungi formate din numeroase pete intunecate. Inotatoarea codala este alcatuita dintr-un singur lob cu o curbura pe mijloc.
Soretele are un aspect foarte atractiv de aceea este preferat de crescatori ca peste de acvariu. Hrana sa consta din mici crustacee, viermi, vertebrate si insecte acvatice, alevini, icre, chironomide si lipitori. Perioada de reproducere este in lunile de vara, femelele dupa jocul nuptial depune icrele in cuiburi construite de masculi pe fundul iazurilor, in capsule gelatinoase compacte.
Treaba masculului nu este doar sa sape cuibul ci sa fertilizeze icrele, sa le acopere cu lapti si apoi sa le pazeasca pana la eclozarea lor. Alevinii care apar din icre incep sa se hraneasca abia la 10 zile de viata. O femela ajunge la maturitatea sexuala la 2 ani, iar numarul de oua depus intr-un an este foarte mare, cuprins intre 4000 si 7000 de oua.
Speranta de viata la bibanul-soare este de aproximativ 12 ani.
Video – Bibanul-soare:
, dar este raspandit si in America de Nord.){kind=link}