Saint Bernard-ul sau cainele salvator al Alpilor din Elvetia, asa cum mai este numit, este unul dintre cainii pe care cu greu poti sa-i confunzi. Saint Bernard-ul este inconjurat de mitul butoiasului de la gatul sau, plin cu coniac, cu ajutorul caruia, conform legendelor, ajuta oamenii rataciti prin Alpi, salvandu-i. Prima parte tinde catre legenda, fiind neadevarata, dar a doua parte este reala, deoarece cainii din aceasta rasa au intr-adevar instinct de salvatori, fiind folositi in Alpi pentru a-i gasi pe cei pierduti in inima muntilor.
Originea adevarata a acestui caine nu este cunoscuta in detaliu, desi se face referire la unul dintre stramosii acestuia care purta numele de molos asiatic, un caine de talie mare. Alte speculatii spun ca Saint Bernard-ul se trage din mastiff-ul tibetan. Acesti caini au fost folositi insa, din cele mai vechi timpuri la paza fermelor si pastoritul turmelor de vite sau chiar pentru a purta cu ei diverse greutati.
Cainii din rasa Saint Bernard au fost consacrati mai ales prin anii 1700 pentru faptul ca salvau vietile celor pierduti prin muntii Alpi, fiind luati mereu in calatorii si parcurgand drumuri kilometrice alaturi de stapani. Pur si simplu au o abilitate legendara de a descoperi drumurile acoperite si persoanele pierdute a caror fata o lingeau atunci cand erau gasite, pentru a-i mentine constienti si mai mult se lungeau langa victimele zapezii ca sa le tina de cald.
Pe langa acest eroism, Saint Bernard-ul mai era folosit si de calugari pe post de companion in drumurile lungi. Saint Bernard-ul si-a primit numele oficial in anul 1880 iar peste cativa ani mai tarziu a devenit tot mai popular, iar odata cu infiintarea clubului American Kennel s-a recunoscut aceasta rasa ca parte componenta din grupa cainilor utilitari.
Durata medie de viata a Saint Bernard-ului este de circa 8-10 ani si din pacate acesta are cateva sensibilitati medicale, el fiind predispus la: torsiunea (dilatatia) gastrica (umplerea stomacului cu aer), displazia de sold, fiind un caine de talie mare, epilepsia ce poate aparea in jurul varstei de 2- 3 ani si este predispus socului caloric, artritelor, sindromului Wobbler si afectiunilor cardiace precum si osteocondrozei.
Aspect fizic
Fiind un caine de dimensiuni mari, Saint Bernard-ul este foarte puternic si suficient de musculos, capul sau mare are o forma rotunda, ochii sunt aproape negri iar nasul este mare si negru. Urechile au forma de triunghi si sunt putin rotunjite la varfuri, ele fiind plasate tocmai deasupra capului. Cainele din rasa Saint Bernard are un corp robust si puternic cu o coada care atarna sau sta usor ridicata.
Se cunosc doua exemplare de Saint Bernard, diferentiate astfel in functie de blana: cu blana scurta, deasa si bine lipita pe langa corp si cu blana aspra ce are lungimea mai mare, fiind si mai pufoasa pe coapse si membre. Culorile intalnite la un Saint Bernard sunt alb cu portocaliu, roscat cu alb, maro cu alb sau brindle adica dungat pe fond alb murdar. Un Saint Bernard adult variaza intre 61-70 cm in inaltime si greutatea sa corporala este cu aproximatie de 50-91 kg in functie de constituie.
Cum ii place sa traiasca
Saint Bernard-ul este deosebit de loial fata de stapanul sau dand dovada de inteligenta. In ciuda posturii sale impunatoare, este tandru si prietenos, mai ales ca are acel aspect blegit, cu fata moale care inspira multa simpatie. Are un al saselea simt prevestind potentiale pericole, in special avalansele sau furtunile de zapada. Datorita mirosului sau fin, dezvoltat peste masura, fata de alti caini, Saint Bernard-ul poate sa depisteze persoanele ingropate la adancime in zapada.
Saint Bernard-ul este un caine molcom, lent, are multa rabdare si ii place sa asculte de stapan. Este un animal de casa foarte indragit, ce iubeste copiii, motiv pentru care trebuie supravegheati cand se afla langa acestia din cauza staturii lor mari, ce poate rani fara intentie. Necesita un spatiu intins pentru miscare, fiind energic si va accepta cu usurinta alte animale de companie in jurul sau.
Ii place vremea rece, ca doar nu degeaba este cainele Alpilor si iubeste zapada. Desi nu este un bun caine de paza datorita temperamentului sau prietenos, Saint Bernard-ul reuseste sa intimideze din cauza staturii sale impunatoare. Este cam inactiv in casa, iar o curte modesta ii poate aduce fericire. Nu prea prefera plimbarile cu masina, spatiile inchise sau temperaturile ridicate.
Este foarte usor de dresat insa educarea lui trebuie sa fie timpurie, recomandare valabila pentru toate animalele de companie, desi acestia sunt dornici sa-si asculte stapanul si sa-l multumeasca. Au nevoie de supraveghere in timpul zilelor calduroase caniculare pentru a nu face un soc caloric. Blana sa trebuie ingrijita zilnic dar este usor de intretinut si naparleste doar de doua ori pe an. Pentru a va asigura ca este sanatos, indicat este sa-i faceti si un control periodic, mai ales la ochi, care au tendinta de a lacrima excesiv.
Desi unii oameni lipsiti de morala ii mai cresc si pentru agresivitate, ei fiind caini musculosi si robusti, de regula sunt cei mai blanzi, neavand porniri violente, deci, daca doriti sa adoptati un Saint Bernard asigurati-va ca l-ati luat de la un stapan care a stiut cum sa-l trateze.
Câinele Saint Bernard, video:
