Țiparul este un pește care preferă apele stătătoare și încet curgătoare, iazurile, heleșteele, canalele și apele mlăștinoase. Are un stil de viață sedentar, nu este foarte activ și preferă râurile noroioase cu multă vegetație acvatică. Ziua stă mai mult nemișcat, îngropat în nisipul sau nămolul de pe fundul apei, iar noaptea își caută hrana alcătuită din resturi organice și vegetale, râme, moluște și larve de insecte. Interesant la această specie sunt sunetele pe care le scoate prin eliminarea bruscă a aerului din intestine.
Dacă scoți din apă un țipar acesta scoate un țipăt ascuțit, se spune că ,,țipă˝, iar acesta se aseamănă cu chițcăitul de șoarece. Țiparul se ridică de multe ori la suprafața apei, elimină brusc aerul din intestine și ,,înghite˝ altul nou, astfel se produce acest scârțăit caracteristic, care i-a adus și denumirea de țipar. Are capacitatea de a rezista destul de mult și pe uscat deoarece respiră și prin intestine, înghite aerul atmosferic.
O caracteristică a țiparului este forma corpului ca a unui șarpe mic. Are lungimea corpului de 18-22 cm sau chiar de 25 cm. Crește foarte încet, iar în cazuri excepționale acest pește poate ajunge și la 35 cm. În timpul iernii rezistă perioade lungi de timp fără hrană, stă îngropat în nămolul de pe fundul apei.
Are corpul acoperit de solzi mici și deși, iar coloritul este galben-gri, marmorat cu mici pete întunecate. Partea ventrală este galbenă sau roșiatică, iar pe laterale prezintă câte o dungă lată care se întinde de la ochi până la înotătoarea caudală. Înotătoarea dorsală este poziționată la mijlocul distanței dintre cap și înotătoarea caudală.
Are coloritul maroniu cu pete întunecate. Înotătoarea anală este foarte aproape de pedunculul caudal, iar aripioarele pectorale și ventrale sunt în pereche și au și ele un colorit maroniu. Înotătoarea caudală este formată dintr-un singur lob și este rotunjită. Capul este alungit, iar la gură apar 10 mustăți.
Pentru cei care doresc să aibă un țipar în acvariu este recomandat să achiziționeze un exemplar mic de cel mult 6-8 cm. Poate fi hrănit cu viermi, crustacee, detritus, moluște mici, larve de insecte, larve de chironomide, resturi de vegetație. Pe fundul acvariului trebuie să fie un strat gros de nisip, în care țiparul să se îngroape în timpul zilei când este sedentar. De asemenea, în acvariu se pun multe plante acvatice dar în ghivece deoarece, în caz contrar sunt dezrădăcinate ușor de acest pește care obișnuiește să scurme în substratul de nisip.
Perioada de reproducere la țipar este primăvara și vara, dar mai exact în lunile aprilie-mai. Femela depune un număr foarte mare de icre, acestea au 1,7-1,9 mm diametru și coloritul maroniu deschis. Icrele au o perioadă de incubație de cel mult 4 zile dacă temperatura apei este de 14-16 grade Celsius. După eclozarea icrelor apar larvele care au corpul lung de 6,9 mm și prezintă un sistem respirator suplimentar prin branhii externe.
În plus, prezintă o rețea densă de vase de sânge pe înotătoarea anală, aripioarele pectorale mari prin care se îndeplinește și funcția respiratorie. La 12 zile larvele se hrănesc normal, își caută hrana cu ajutorul mustăților de la gură care se dezvoltă foarte rapid și îndeplinesc la această specie rolul de organe senzoriale speciale. La 26 de zile branhiile externe sunt atrofiate, dispar.
Țiparul este considerat un pește ,,meteorolog˝ deoarece are o mare sensibilitate la schimbarea condițiilor atmosferice. Poate prevesti furtuna, cutremurul, un tsunami, sau alte dezastre naturale cu o zi înainte, ridicându-se agitat la suprafața apei în nenumărate rânduri.
Speranța de viață la țipar este de 6-7 ani. Are denumirea științifică Misgurnus fossilis. Este un pește de consum, carnea sa este dulceagă. Este ușor vânat de păsări și ușor pescuit de oameni.
