Mesaje de CRĂCIUN 2020 și colinde pentru familie, părinți și prieteni

0
20

La sfârșit de an 2020, cel mai frumos lucru pe care îl puteți face pentru cei dragi, este să le trimiteți mesaje de Crăciun prin care să le arătați cât de mult îi iubiți. Iată câteva mesaje și colinde de Crăciun, din care vă puteți inspira acum.

Navigare rapidă în articol:

  1. Mesaje de Crăciun
  2. Colinde de Crăciun

1. Mesaje de Crăciun

“Dragi prieteni, spiritul Crăciunului este mai presus de toate căldura unui cămin primitor, veselia și zâmbetul copiilor, plăcerea de a împărtăși…Vă doresc un Crăciun minunat alături de familie, să fiți înconjurați de toți cei pe care îi iubiți. Crăciun fericit și multe sărutări.”

“Ești pentru mine o comoară mult mai prețioasă decât cel mai frumos dintre cadouri. Nu-mi trimite nimic de Crăciun în afară de cuvintele tale de dragoste, pe care le voi citi și le voi reciti. Îți doresc un Crăciun fericit și sper că vor urma multe alte Crăciunuri, pe care le vom trăi împreună.”

“Dragii noștri, vă dorim o vacanță minunată de sfârșit de an, în compania tuturor celor pe care îi iubiți. Liniște, bucurie, momente de sărbătoare, fie ca toate ingredientele unui Crăciun de succes să fie acolo, cu voi. Vă pupăm și ne vedem anul viitor!”

“În inimile noastre, bucuria este profundă în celebrarea misterului Nașterii Domnului. Gândurile noastre sunt asupra celor pe care îi iubim… Crăciun fericit pentru tine și toată familia ta.”

“Îți doresc ca 2021 să fie un an plin de bucuri intense și de fericire durabilă.”

Pentru a scrie mesaje deosebite de Crăciun vă puteți inspira și din citatele de Crăciun ale unor scriitori și celebrități.

2. Colinde de Crăciun

Colind, de Tudor Arghezi

“Doamne, vreau să-ți mulțumesc…/ Dar în graiul omenesc/ Slova vorbelor tocită,/ Vorba slovei prihănită,/ Înțelesul otrăvit/ Le-a mușcat și-mbolnăvit.

Un strigoi/ Pune-n negreală noroi./ Pravila de baștină/ S-a pierdut în mlaștină,/ Ochii mici ai literii/ Sticlesc ca ai viperii.

Voie dă-mi să spânzur graiul/ Și să-ți mulțumesc cu naiul./ Cântecul care mă doare/ Frate-i cu tăcerea mare,/ Cu îngerii, cu lăstunii/ Și cu șoapta rugăciunii.

Noaptea îți înșiră albe/ Fire de beteală, salbe,/ Fluturi și mărgăritare./ Mulțumește, lăutare,/ Bunului tău împărat,/ Și să-i cânți îngenunchiat.”

Colinde, Colinde, de Mihai Eminescu

Colindeț, de Tudor Arghezi

“De la sorcova de flori/ De hîrtie-n cinci culori/ Presărate cu argint/ Printre bumbi de mărgărint/ Iaca strîng și eu petale/ Pentru Anul Dumitale/ Cititorule!

Și-un coș plin cu mușețele/ Cu tot felul de mărgele/ Din grădina mea săracă/ Cu miros de busuioacă/ Însă vezi că le-am cules/ Dinainte mai ales/ Cititorule!

Voie dă-mi de noul An/ Altoit cu măghiran/ Coșul plin cu grîu și orz/ Să ți-l vărs cu fundu-ntors/ Peste creștet, peste umeri,/ Cu ani mulți, să nu-i mai numeri,/ Cititorule!

Fii în țara mea lumină/ Și când mergi ca o grădină/ Ridicată în picioare/ La ureche cu cicoare/ Și în buze cu o frunză/ Doina ei să ne pătrunză/ Ești în lume-o rădăcină,/ Fă-te-n lume o tulpină/ Printre seminții și neamuri,/ Printre fluturi, printre flamuri,/ Cititorule!”

Colindătorii, de George Coșbuc

Poveste pentru zgombi, de Tudor Arghezi

“Trei moșnegi/ Cu bărbi întregi,/ Trei măgari/ Nici prea mici și nici prea mari,/ Și vreo iepuri douăzeci,/ S-au pierdut de prin poteci,/ De nu mai puteai să treci,/ Jucând leapșa toți grămadă/ În doi metri de zăpadă.

Unul gras, Moș Niculaie,/ Fără pat și nici odaie,/ Altul fuse Moș Ajun/ Plin pe barbă de magiun/ De pe fundul de ceaun/ De-al celui de Moș Crăciun./ Și-a ajuns după trei zile/ Și de-alde moș cîrn Vasile./ Intrînd moșii toți în horă/ Ăstora și tuturora, / Cocoșații și înnalții/ Căzînd unii peste alții./ I-am zărit de dimineață/ Dîndu-se, de mîini, pe gheață.

Mă gândeam pe ger la tine./ Ursule-mbracă-te bine/ Și ferește-te de-albine,/ Să te-ncalți cu papucioii/ Împletiți din lîna oii,/ Că e frig și n-ai putere/ Să furi stupii toți cu miere, și-ți îngheață labele/ De nu-s gata babele/ Să-ți coasă mînușile/ La jar, cu păpușile,/ Însă, iată, astăzi nu-ș/ De ce nu mai e ghețuș.”

Colind de Sorin Micuțiu

Pomul, de Tudor Arghezi

“Aduse niscaiva om/ Sau duh, noaptea-n toi, un pom,/ Ca un policandru nins,/ E-nghețat și-i și aprins.

O boccea cu licurici,/ Stele, îngeri și pitici./ Tolba ei, când s-o desfacă,/ Ochii babii-i rîd și-i joacă.

Ce mai scufii, ce călțuni!/ Adevărate minuni./ Dar mînușile – așteaptă!/ Toate sînt pe mîna dreaptă…

Maica-mare-i de părere/ Că scăpase din vedere.”

Uite, vine Moș Crăciun, de Otilia Cazimir

De Ajun, de Tudor Arghezi

“Darurile-o să le-aducă/ Un unchiaș, ori o nălucă,/ Vîrcolacul, pasămite…/ Cum îi voia cui trimite.

Prin vîrteje de zăpadă/ Moș Crăciunii vin grămadă/ Și se despărțesc într-o/ Scorbură, care-ncotro.

Să trăiești! își zice baba./ Că e gata toată treaba,/ Vrînd să cînte, -o-njunghie/ Vremea într-o unghie/ Dar a cam uitat ce știe/ Și-o ia lin pe psaltichie.”

Citește și:  Și noi bărbații, suntem sensibili, doar că se manifestă diferit

Colind ceresc, de Radu Gyr

Colindă de Crăciun, de Tudor Arghezi

“Doi uncheși pitici,/ Pitici dar voinici,/ Au venit în sat/ Pe la scăpătat/ Unul Moș Ajun/ Altul Moș Crăciun./ Ce s-au cugetat/ Că au adăstat./ Nu cunoșteau locul,/ Bătu-i-ar norocul/ Și din depărtare/ Lătrau cîinii tare, /Nefiind datori/ A fi știutori,/ Și sfințiții moși,/ Fiind de fel, fricoși,/ După cum se știe,/ La ei în stihie/ Cîinii sunt cuminți/ Și n-au colți și dinți,/ Că sus nicio gură/ Nu-i de mușcătură,/ Nici de lătrătură./ Fiindcă și-ntrucît/ Buzele surîd,/ Și toate sunt vesele,/ Ca la nunți miresele,/ Inimile, fețele.

Amîndoi cu barbă,/ Stufoasă și albă,/ Cu fuiorul moale,/ Pînă la paftale,/ Ca doi arhierei/ Numai de-un crîmpei/ Cît geana la pleoapă/ Mai înnalți de-o șchioapă,/ S-au oprit puțin/ La popa Marin./ Popa nu-i acasă,/ Nu e preoteasă,/ Nici paracliser./ Numai cîmp și cer./ Arde în altar/ Un mărgăritar,/ Și-o stea a rămas/ La iconostas./ Din turlă atîrnă/ Clopotul de-o bîrnă./ Cine ce-o să spuie/ Dacă nimeni nu e?

Atunci au deschis/ Sacii și-au trimis/ Purceii de lemn/ să le-aducă semn/ Și știre din sat./ – Dacă ninge-n sat/ Mergem la-nnoptat,/ Iar de n-o fi nea/ Om sta și-om vedea/ Cum ne-am îmbrăca/ Dacă o să-nghețe/ Punem ghebe crețe/ Și căciuli de oaie./ Dacă e a ploaie/ Eu o să mă-mbrac/ În piele de drac./ Dacă a venit/ Cum am auzit,/ Vara lui Crăciun,/ Timpu-i și mai bun/ A zis Moș Ajun.

– Tată Moș Ajune, -/ Moș Crăciun îi spune,/ Ești mai tînăr, poate,/ Cu-o zi jumătate./ Pot să te și iert,/ Pot și să te cert,/ Vorbești cum e dat/ Unui căpiat/ Și unui viclean,/ Ești cam pămîntean,/ Și vorba la minte/ O ia înnainte./ Cînd ești între slugi/ Nu știi ce îndrugi,/ Parcă nu mai știi/ Nici de unde vii;/ Dă-mi răgaz să-ți spun/ Și bei și tutun./ Tu mustrarea mea,/ O pui în lulea./ Mă zmeresc, mă-nchin,/ Și tu cauți vin./ Pînă pe la Paști/ Tu te-ntinzi și caști,/ Și-ai fi bucuros/ Să fii om de jos./ Ai uitat ce-a zis/ Cel ce ne-a trimis?/ Să nu se lipsească/ Muscă pămîntească/ De noi amîndoi?/ Uită-te-nnapoi,/ Frate Moș Ajune,/ Și fă rugăciune.

– Tată Moș Crăciun -/ Zis-a Moș Ajun,/ Nu vreau să te mint,/ M-a lovit un jint./ Zilele-n stihare/ Mi se fac amare,/ Și de-atîta rază/ Mi se-ngrețoșază./ Îngeri, aripi, stele/ Păcatele mele!/ Toată noaptea, vere,/ Mare priveghere./ Ziua liturghie,/ Psalmi și Slavă Ție./ Fără să mai tacă,/ Toată vremea toacă./ Cor de glasuri groase,/ Condoace, icoase/ Și codri subțiri,/ Și tot, mînăstiri,/ Numai mînăstiri./ Pentru ațipire/ Ceri blagoslovire/ Și pentru sculare/ Binecuvîntare./ Și m-am săturat/ Să dorm îmbrăcat,/ Ca un ceas de pat./ Sînt un păcătos/ Dar pe-aci-i frumos./ Eu cu voia ta,/ Parcă aș rămînea,/ Nu te supăra,/ Mîine de amiază/ Pîn̕ la Bobotează,/ Uite ce-ai să faci,/ Fii nițel dibaci./ O să mergi să spui:/ A pierdut un cui/ Trebuia să-l pui./ A pierdut cinci cuie/ Trebui̕ să-l puie./ Fă și tu o znoavă/ Cu-n cui și-o potcoavă/ Și zi că măgarul/ L-a găsit pojarul.

Și șezînd afară/ Acum, lîngă moară,/ La un kilometru,/ Iată Sfîntu Petru./ Prea-Sfinția-Sa/ Tocmai îi căta/ Și era și el/ Cu moșii la fel,/ Căci după tipic/ Orice moș e mic,/ Ager și bătrîn/ Și-o bucată cîrn./ În stihia geamănă/ Moș cu moș se-aseamănă./ Moș Crăciun gîndește/ Uitîndu-se-n dește,/ Și întru tîrziu/ Zise: – Știu, nu știu,/ Vorba Dumitale,/ Tată, mi se pare/ Și cu alți măgari,/ Mai mici ori mai mari,/ Că se potrivește./ Și, Doamne ferește,/ Poate și cu-al meu/ O să stau și eu/ Pentru potcovit./ Fii blagoslovit./ Zici, că-ntîrziază?…/ Pînă-n Bobotează.

Dar stînd ei la sfat,/ Ce s-o fi-ntîmplat/ Că din sacii grei/ Ce-i duceau cu ei/ Ieșiră cu miile/ Toate semințiile,/ Toate jucăriile,/ Urșii mari de lînă,/ Cu păpuși de mînă./ Iepurii cu leii,/ Lupii, brotăceii,/ Făpturi și jivine,/ Plăsmuiri blajine, / Fiare, orătănii/ Trupuri de vedenii/ Făcute din glumă,/ Fie că de gumă,/ Sau de mucava,/ Ori dintr-altceva,/ De pildă; din țiplă/ Și cu ochi de sticlă./ Căruțe și sănii/ Trase de dihănii/ Maimuțoi cu cîrmă,/ Cu oase de sîrmă,/ Elefanți nerozi/ Tot cu două cozi,/ Ca să nu pricep/ Unde ei încep:/ Una, und̕ se știe,/ Cu o gămălie,/ Și alta, la cap,/ Lipită cu pap.

Seminții de jucării/ S-au ales pe la copii./ Vacile și turmele/ Își pierdură urmele./ În colibe, lîngă sobă,/ Sună trîmbița cu tobă./ Iar la han, între tingiri,/ Au tras șase musafiri;/ După neam și după bresle,/ Trei la mese, trei la iesle.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.