Câte poveşti vorbesc oare despre copilaşii oarecum ignoraţi de tatăl lor şi despre mama lor vitregă cea rea, crudă şi ostilă? Şi de câte ori realitatea nu stă invers: nou-venita încearcă să se apropie de copiii ei vitregi, însă aceştia se comportă ostil şi nedrept?
De ce este figura mamei vitrege – mult mai mult decât cea a tatălui vitreg – demonizată? Adevărul este că ea, mama vitregă, nu greşeşte cu nimic deseori; problema stă în însuşi statutul ei de părinte vitreg, de nou-venit într-o familie. Este o provocare extrem de dificlă, cea de a te apropia de copiii altei femei şi de a-i convinge să te placă, de a-i convinge că nu eşti un monstru care le-a furat tatăl. Mama era figura afectivă, figura centrală a familiei, iar orice copil are nevoie de afecţiunea maternă; el va respinge automat o persoană care ar încerca să preia acest rol unic în familie.
Simplul fapt că o carte precum Stepmonster (în traducere literală, monstrul vitreg), carte cu mărturii ale mamelor vitrege şi cu explicaţii ale experţilor, are un succes enorm arată cât de multe femei s-au confruntat cu această dificultate. Ostilitatea, respingerea, agresivitatea activă sau pasivă a copiilor vitregi este de natură să distrugă familia nou constituită.
După cum s-a spus, nu este vorba despre cum este şi cum se poartă nou-venita; soţia tatălui poate fi o persoană cât se poate de plăcută şi de drăguţă, se poate purta minunat cu copiii. Însă ei tot o vor respinge şi chiar o vor urî de cele mai multe dăţi. De ce?
Copiii încă suferă în urma divorţului părinţilor
Sau în urma decesului mamei lor naturale. Nu trebuie să fim naivi şi să spunem: „au trecut mulţi ani, copiii s-au obişnuit”. O suferinţă de acest tip nu se vindecă uşor. Iar în clipa în care o nou-venită apare în familie, acea suferinţă se transformă în furie, îndreptată spre această persoană care se bagă în familia lor.
Mulţi copii, chiar şi la vârste măricele, încă speră că părinţii lor se vor împăca
În clipa în care tatăl se recăsătoreşte, această speranţă este distrusă. Copilul poate chiar decide să facă orice să strice relaţia, pentru ca „tata să se întoarcă la mama”…
Câteodată este vorba de teama de schimbare
Cum va schimba mama vitregă viaţa lor? Copiilor nu le plac noutatea şi schimbarea din viaţa lor, căci acestea îi fac să se simtă mai puţin în siguranţă. Iar dacă nou-venita aduce cu sine schimbări evidente în rutină, noi reguli, atunci aceştia o vor urî. În plus, dacă recăsătorirea tatălui implică şi copii de-ai soţiei sale, copiii vor reacţiona cu atât mai rău.
Mama vitregă este privită de către copii ca „uzurpatorul” care a distrus familia lor
Chiar dacă ea nu a jucat nici un rol în divorţ. Este cea care o înlocuieşte pe soţia tatălui – şi având în vedere că aceasta ar însemna că o înlocuieşte pe mama lor, copiii nu pot accepta aşa ceva. De aceea, cu cât mama vitregă se poartă mai afectuos, cu cât încearcă să fie privită ca o mamă, cu atât copiii o vor respinge. Adevărul este că părintele vitreg nu îi poate lua locul celui plecat, de acea nici nu este bine ca un copil să fie presat să o privească pe nou-venită ca pe „mămica sa” vitregă.
Dacă părintele vitreg încearcă să adopte un rol în disciplina copiilor
Să instituie reguli, să se comporte ca şef, atunci va fi cu atât mai greu. Iniţial, doar părintele natural poate avea acest rol, căci copilul simte că nou-venitul nu are nici un drept de a se comporta ca părinte. Pentru el, acesta este un străin care s-a integrat cu forţa în familia sa.
Însă deseori, părintele vitreg se vede în poziţia de a fi nevoit să disciplineze puţin copilul, căci tatăl lui se comportă ultra-permisiv, îi iartă orice (poate din vinovăţie). Această atitudine permisivă a tatălui contribuie şi ea la atitudinea agresivă a copilului, care simte că îşi permite să se comporte astfel. Iar când nou-venita încearcă să aducă puţină ordine şi disciplină, este renegată şi urâtă pentru aceasta.
Copiii simt că nu au nici un control, nici un cuvânt de spus
In legătură cu recăsătorirea părintelui natural. Şi urăsc această lipsă de control, pe care o percep ca fiind o lipsă de importanţă şi chiar de afecţiune: „lui tati nici nu-i pasă de mine”… De aceea, apariţia unui nou membru în familie trebuie anunţată din vreme.
Un copil se comportă sfidător, cu crize de plâns şi de ţipete pentru a-i atrage atenţia tatălui său
Când apare uzurpatorul, copilul se teme că afecţiunea şi timpul tatălui său se vor îndrepta spre acesta, aşa că încearcă să atragă atenţia. Mama vitregă este mereu femeia rea care îl fură pe tăticul, în special în viziunea fetelor. Fetele se comportă des exact ca nişte micuţe femei geloase, făcând crize doar pentru a-l înduioşa pe tatăl lor (uneori plănuiesc acest lucru, alteori vine instinctiv). După un divorţ sau decesul unuia dintre părinţi, copilul se ataşează mai mult de celălalt părinte şi vrea să fie doar ei doi – bineînţeles că nou-venita este nedorită, este o ameninţare.
Copilul ajunge să-şi urască cu adevărat mama vitregă dacă observă că tatăl său îi ia acesteia partea în cadrul conflictelor. De exemplu, mama vitregă îi cere ceva, copilul refuză sfidător; moment în care mama vitregă îi cere să meargă în camera sa, iar copilul să ţipe furios. Tatăl intervine dorind să soluţioneze conflictul şi îi cere copilului să asculte şi să o respecte pe mama sa vitregă. Dar cu aceasta, stârneşte ura în copil, îl face să simtă că nimic nu este corect şi că totul este din vina mamei cea rea…
Loialitatea copiilor faţă de mama lor naturală
Joacă un rol important în ura faţă de mama vitregă. Oricât de plăcută şi drăguţă este nou-venita, copilul se simte oarecum dator să nu o placă, să o respingă, chiar să o urască. Chiar şi când mama lor naturală îi spune că este ok dacă o place pe mama vitregă (ceea ce oricum nu se prea întâmplă), copilul crede că aceasta ar simboliza un soi de trădare: are o singură mamă.
Atitudinea mamei naturale joacă şi ea un rol în crearea imaginii de mamă vitregă rea
După un divorţ, femeia poate că își urăşte soţul şi poate face greşeala să îi arate copilului ura ei, furia ei, resentimentele ei. Odată cu recăsătorirea fostului, ea poate face şi greşeala de a vorbi de rău în faţa copilului despre noua soţie şi de a-şi exprima furia şi supărarea. Bineînţeles că copilul pus în această situaţie o va urî din start pe mama sa vitregă, chiar înainte să o cunoască.
Acestea sunt motivele principale pentru care o mamă vitregă simte deseori că, indiferent de ceea ce face, copiii o urăsc. Ea este cea rea, cea care a apărut cu forţa în viaţa lor.
