La ce varsta adoptam un copil? Pe langa alte decizii uneori dificile – cum ar fi daca adoptati un baiat sau o fetita, un copil de aceeasi rasa si etnie sau nu, ramane si problema varstei copilului. Este mai bine pentru voi si pentru copil sa il adoptati cand este doar un bebe (sub 1 an) sau, dimpotriva, atunci cand a trecut de prima copilarie (dupa 4 ani si pana in 12 ani)?
Multi spun ca sentimentele intre membrii familiei si integrarea celui mic in mediul familial este mai simpla atunci cand copilul este doar un bebe, caci este mai usor pentru voi sa il priviti ca pe propriul vostru copil si mai usor pentru el sa va vada ca pe parintii sai adevarati. Relatia cu un copil mai mare presupune, in schimb, o nuantare – el va poate privi ca pe ingrijitori, binefacatori si prieteni, nu ca pe parintii sai.
In schimb, cand adoptati un copil marisor, tocmai pentru ca isi cunoaste deja situatia, va scutiti pe voi insiva si pe el de momentul jenant si dificil in care trebuie sa-i destainuiti adevarul. Caci oricum va veni acel moment, oricat il amanati – chiar daca adoptati un copil de trei luni, tot va trebui la un moment dat sa ii spuneti adevarul, caci are dreptul sa stie de unde provine si cine ii sunt parintii naturali.
Asadar, nu exista un raspuns corect si final la intrebarea „la ce varsta adoptam un copil”! Exista doar mai multe raspunsuri, care merg sau nu intr-un caz anume, caci situatia unui cuplu poate sa fie mai favorabila adoptiei unui bebe, in timp ce un alt cuplu s-ar descurca mai usor cu un copil mai marisor. Voi doi trebuie sa va decideti ce doriti si sa tineti cont de diversele avantaje si dezavantaje ale fiecarei situatii.
Pentru a va fi cat de cat mai simplu sa luati o decizie, ati putea sa discutati, sa luati legatura cu unele cupluri care au adoptat cu ceva vreme in urma bebe si cupluri care au adoptat copii mari. Asa veti vedea ce implica practic aceste doua situatii si poate veti decide ce cale doriti sa urmati voi.
Totusi, daca nu exista un raspuns final la intrebarea „la ce varsta adoptam un copil”, exista diferite avantaje legate de fiecare situatie a adoptiei, iar in functie de cat conteaza pentru voi aceste avantaje specifice, va puteti hotari intr-o directie anume.
In primul rand, trebuie sa fiti constienti de ce implica adoptia: pot fi probleme initiale de obisnuire a copilului la noul sau mediu de viata, pot exista probleme ale voastre – de a va obisnui cu noul venit si de a dezvolta sentimente profunde de atasament. Caci, oricat va doriti un copil, adoptia nu va garanteaza ca totul va fi exact ca in visele voastre de a avea o familie mare si fericita.
Revenind la problema in legatura cu la ce varsta adoptam un copil, avantajele de a adopta un bebe sunt diverse:
Daca il luati acasa cand este doar un bebe, il puteti privi ca pe propriul vostru copil, practic intrarea lui in familia voastra este un moment la fel de induiosator ca o nastere, caci dragalasenia sa va va face sa uitati ca nu este chiar copilul vostru.
Daca este doar un bebe, va depinde in totalitate de voi sa aveti grija de el si sa il cresteti – vazand ca voi sunteti totul pentru el si ca fara voi ar fi pierdut, sentimentele voastre de dragoste parinteasca si atasament vor fi naturale si profunde. Si pentru bebe, situatia va fi mai simpla: el va va privi ca pe parintii sai, singurii parinti pe care i-a cunoscut vreodata si iubirea lui va veni de la sine. Voi chiar veti fi adevaratii sai parinti din toate punctele de vedere.
Crescandu-l chiar voi, ocoliti riscul influentelor negative ale socializarii primare: chiar daca un copil mic nu invata multe idei, principii, valori abstracte, totusi influenta adultilor din jur in prima etapa a vietii sale este enorma. Asadar, este foarte important mediul in care s-a nascut si a trait copilul – iar daca acest mediu a fost dezorganizat, anumite influente pot deveni vizibile pe parcursul dezvoltarii copilului.
Fiind doar un bebe, inca nu a invatat nimic – deci voi sunteti responsabili sa il educati, ceea ce inseamna ca il poti forma potrivit propriilor principii si valori, formandu-i interese care sa se armonizeze cu asteptarile si idealurile voastre.
Dar poate ca pentru unele cupluri, raspunsul la intrebarea „la ce varsta adoptam un copil” este diferit, poate ca un copil marisor va raspunde mai adecvat nevoilor si dorintelor partenerilor cuplului care isi doreste un copil. Avantajele practice in aceasta situatie ar fi:
El isi cunoaste deja situatia, stie ca a avut loc adoptia, deci nu va trebui sa va fie frica de momentul in care ii veti spune ca nu este copilul vostru natural. Desi unii oameni privesc aceasta situatie ca fiind un impediment in dezvoltarea sentimentelor de dragoste, nu este intocmai adevarat – dragostea si recunostinta copilului pot fi cu atat mai mari, in special pentru ca sunt constiente.
Un copil mai marisor poate fi cunoscut – puteti vorbi cu el, puteti sa ii cunoasteti personalitatea, preferintele, interesele, talentele si aptitudinile si astfel puteti sti daca se va integra usor in familia voastra, daca este „piesa-lipsa” sau nu. In perioada pre-adoptie, discutiile cu copilul marisor va pot apropia de acesta si pot da nastere la reale sentimente de iubire.
A adopta un copil mai marisor va scuteste de cheltuieli de resurse de energie, timp si economice. Cand este bebe, are multe nevoi, trebuie sa ii fiti mereu alaturi si sa ii purtati de grija – si poate ca nu dispuneti de timpul sau energia necesara. Copilul mai marisor a invatat deja sa isi poarte si singur de grija si sa aiba anumite responsabilitati.
Daca adoptati un copil marisor, veti sti deja situatia sa de sanatate, veti dispune de un istoric al bolilor de care a suferit, veti afla daca exista riscul de anumite boli genetice (care in perioada prunciei nu pot fi depistate) si veti dispune chiar de o evaluare psihologica a copilului. Cat este doar un bebe, nimeni nu va poate garanta ca o boala nu se va dezvolta si nimeni nu ii poate evalua psihicul.
Cand vorbiti cu un copil mare, puteti vedea daca va potriviti ca interese, abilitati, ca personalitate. Cand intra in familia voastra un copil de o varsta mai mare, voi nu sunteti doar parinti – sau nu sunteti in primul rand parinti – sunteti niste prieteni pentru care el are recunostinta si trebuie sa stiti ca puteti comunica bine si deschis cu el.
Daca inca nu ati gasit propriul vostru raspuns la intrebarea „la ce varsta adoptam un copil”, atunci tineti cont de un ultim aspect: conteaza, atunci cand faceti o adoptie, si situatia cuplului vostru – aveti un copil al vostru sau nu? Unele cupluri sunt infertile, alte cupluri nu mai pot procrea dupa prima nastere. Daca este primul caz – nu aveti nici un copil al vostru – poate ca un bebe v-ar indeplini dorintele si nevoile.
Insa daca aveti deja un copil, ati trecut prin experienta primei copilarii, poate ca un copil marisor v-ar indeplini dorintele si ati face si un bine enorm acestui copil. Copiii de peste patru ani sunt clar dezavantajati, caci viitorii parinti de obicei isi doresc un copilas mic sau un bebe – dar dupa cum s-a spus, un copil de o varsta mai mare se poate integra perfect in familia voastra si va poate indeplini asteptarile si nevoile de dragoste si comuniune la fel ca un bebe.
