Invata sa spui nu copilului inca de cand este micut! In ziua de astazi, se insista pe o educatie deschisa, bazata pe empatie, pe intelegere si pe eliminarea pedepsei. Oricat de eficienta este empatia si comunicarea cu copilul, educatia nu poate exista in lipsa impunerii stricte a autoritatii si a stabilirii clare a regulilor, limitelor si consecintelor. Cum se face asta? In mod preferat, prin comunicare.
Insa a comunica nu inseamna a intelege copilul si a-i face mereu pe plac – inseamna sa inveti sa spui nu, sa il inveti de cand este micut ca nu te poate manipula si nu poate avea chiar tot ce isi doreste. Poate ca iti suna ciudat sau chiar crud – cum sa nu ii oferi dragalasului tot ce vrea, doar nu cere luna de pe cer! Da, singura problema este ca daca ii faci pe plac mereu si ii dai ce iti cere, il ierti cand face nazbatii, te vei trezi curand cu un micut razgaiat care te joaca pe degete! Mai mult, copilul va deveni foarte egoist si rasfatat – ceea ce va aduce cu sine probleme in integrarea sa in grupuri…
O singura scena, ca exemplu: o mamica era cu baietelul care avea in jur de 4-5 ani in supermarket. Caruciorul – plin cu alimente si dulciuri (mai multe decat ar trebui oferite unui copilas – insa poate ca erau provizii)… Din senin, micutul fuge spre un alt raion si mamica il gaseste tinand in mana o cutie colorata, atragatoare de farduri!
Acum – de ce ai cumpara o cutie destul de costisitoare de farduri doar pentru ca micutului ii place?! Mamica a incercat sa ii ia cutia, copilul a tipat de a rasunat in tot supermarketul „nu, esti rea”! Mamica s-a aplecat, incepand sa ii vorbeasca in soapta, dar micutul a inceput sa tipe si mai tare.
Intr-un final, mamica a luat pur si simplu cutia, i-a spus „nu e a noastra” si l-a dus spre casa, ignorand plansetele baietelului. Insa pe figura sa se citeau atat jena, cat si o vina intensa… A avut dreptate mamica? Sigur ca da! Nu ii poti oferi copilasului orice lucru inutil, doar dintr-un moft! Daca ar fi asa, am avea toti ponei in casa…Copilul trebuie sa invete timpuriu ca nu poate sa ceara orice, ca exista limite si ca parintele detine controlul – nu el. Altfel, te va manipula cu usurinta. Oricat de crud suna – acesta este adevarul.
Daca spui nu, asta nu inseamna ca nu iti pasa!
Probabil motivul cel mai important pentru care un parinte este tentat sa ii faca mereu pe plac scumpului copilas este acela ca se teme ca daca refuza un micut, asta ar arata ca nu ii pasa de el! Mai ales in public, te poti teme de reactia copilasului – care des va da din maini si din picioare, va plange, va tipa, te temi ca cei din jur te vor critica si judeca, crezand ca iti „chinui” copilul si te temi ca te vei simti extrem de vinovat(a). Dar nu ai cum sa ii dai mereu ceea ce vrea, nu ii poti face mereu pe plac si nici nu trebuie sa il inveti asa!
Nu copilasul este cel care instituie regulile! Asadar, daca inveti sa spui nu din cand in cand, atunci cand cel mic cere prea multe, cere lucruri inutile sau pur si simplu devine prea rasfatat si manipulator, NU inseamna ca nu iti pasa – din contra, o faci tot spre binele sau. Nu inseamna nici ca esti egoist, nici ca nu esti parinte bun. A dori binele unui copil inseamna a privi in viitor – nu doar in clipa prezenta!
Te temi ca micutul te va displace (chiar uri)
De ce este atat de greu sa ii spui copilului nu? Pentru ca iti este teama ca micutului nu ii va mai placea de tine, ca te va uri! Si prima sa reactie cand este refuzat chiar iti consolideaza temerile: poate ca tipa ca esti rau, poate tipa ca vrea sa pleci… Insa retine ca este doar prima reactie – iar copiii care reactioneaza foarte intens odata ce sunt refuzati sunt cei rasfatati, deci e bine sa il dezveti de obiceiul de a considera ca poate avea orice! Retine inca un lucru: micutul va uita cat de curand toata scena si rapid va veni cerand altceva…
Nu vrei sa spui nu pentru ca incerci sa compensezi
Parintii care se simt vinovati – de exemplu, care nu petrec destul timp cu micutul si il lasa cu celalalt parinte sau cu bona incearca sa compenseze, sa mituiasca, sa „cumpere” afectiunea micutului si iubirea sa prin daruri si prin a-i face pe plac mereu! Insa v-ati gandit ca micutul uita imediat de o noua jucarie – cu cat are mai multe, cu atat le ignora si vrea altele? Ceea ce nu uita micutul – timpul petrecut impreuna, cat de scurt ar fi. Decat sa ii dati daruri, sa faceti orice vrea el, sa il lasati sa faca orice, doar pentru ca va simtiti vinovati, mai bine incercati, fie doar o jumatate de ora, sa stati cu el, sa ii vorbiti, sa ii cititi.
Nu te simti vinovat si nu ceda!
Oricat de greu este sa inveti sa spui nu unui copilas, este un pas ce trebuie facut. Nu te simti vinovat – spui nu cererii inutile si nu copilului! Trebuie sa spui nu cand acesta incepe sa aiba cereri inutile sau frecvente, nu poti altfel. Si trebuie sa il inveti ca atunci cand ai spus nu, ramane nu, fara discutii. Sigur, este bine uneori, cand cererea nu este chiar asa ciudata, sa ii explici de ce nu se poate. Dar niciodata – niciodata nu te razgandi si nu ceda. Copilasul va plange probabil – stiind ca instinctul tau este sa il alini. Incearca sa il linistesti, dar spune-i ca situatia nu se schimba.
Apoi, copilul, in naiva sa incercare de a manipula, va incepe sa tipe, sa vorbeasca urat – nu ceda nici acum, calea cea mai buna este sa il lasi sa spuna ce vrea, zicandu-i doar ca nu iti schimbi parerea. Nu te enerva pe el si nu tipa la el – lasa-l sa se calmeze singur, daca vorbele tale nu il calmeaza. Oricum, cheia este odata ce spui la ceva nu, sa ramana nu. A sti sa spui nu inseamna a sti si cand sa spui nu, asa incat sa nu fie nevoie sa te razgandesti.
De ce sa spui nu?
Pentru ca nici nu se poate sa ii oferi tot ce ar putea sa isi doreasca (lucruri inutile, scumpe sau activitati riscante)! Pentru ca a ii spune nu ii formeaza un autocontrol in timp – sa stie dinainte ce ar putea cere si ce nu. Pentru ca a spune nu in momentul potrivit il invata sa aprecieze cand spui da. Pentru ca ii ofera un simt al echilibrului. Pentru ca te feresti sa cresti un copil rasfatat, razgaiat si egoist. Pentru ca, cu cat va avea mai multe, va cere mai multe si simtul masurii e important. Pentru ca asa stabilesti clar cine are autoritate si cine stabileste limitele.
Pentru ca il descurajezi timpuriu de la a incerca sa te manipuleze. Pentru ca il inveti, refuzandu-i unele lucruri, ca nu lucrurile materiale conteaza (la polul opus, parintii ce cumpara toate prostiile pentru copii ii invata ca a avea cat mai multe e important). Pentru ca il inveti sa fie rabdator si sa accepte ca nu obtii orice (o lectie putin dura, insa esentiala). Pentru ca in timp il inveti si ce inseamna banii si ca nu cad din cer (cu cat creste, cu atat va cere lucruri din ce in ce mai costisitoare: telefon, iphone, laptop) . Asadar, invata sa spui nu din cand in cand!
Invata sa spui nu – pentru ca de fapt iti inveti copilul astfel. A spune nu nu inseamna a fi aspru sau a pedepsi. Inseamna a-i oferi un simt al masurii si a-i accepta cererile care respecta acest simt al masurii.
A spune da poate fi tentant pentru ca imediat copilasul e fericit, te iubeste, se linisteste, tace din gura – dar tot asa copilasul devine nerabdator, uita ca tocmai a capatat ceva si va cere cat mai multe, nu va aprecia ceea ce obtine (tocmai pentru ca obtine atat de usor), va fi rasfatat, egocentrist. Asadar, simtul masurii si un echilibru – invata cand sa spui nu si cand sa spui da!
