Frica de implicare în relația de cuplu, de unde apare aceasta și cum se manifestă?

Frica de implicare – clasicul scenariu: va iubiti, va intelegeti bine, relatia ar fi perfecta daca…daca el (da, de multe ori el – si nu ea), daca el nu ar fi inca retinut, daca nu ar da parca mereu putin inapoi, nu s-ar feri de la a trece mai departe in relatia voastra… De fiecare data cand pomenesti de evolutia relatiei, de „unde duce relatia”, de viitor – el (sau ea) se retrage subit, evita discutia, schimba subiectul, spune ca „nu este timpul sa discutam despre asa ceva” (desi sunteti impreuna de ceva timp).

Si cu cat trece timpul, cu atat aceasta stagnare poate deveni prea frustranta pentru tine – parca exista ceva intre voi, ceva ce va desparte, ceva ce va impiedica sa fiti fericiti…

De unde provine aceasta frica de implicare in relatie?

Frica de a pierde independenta si libertatea. Reprezentantii sexului tare se tem de cele mai multe ori ca, odata ce sunt intr-o relatie stabila, „serioasa”, sunt prinsi, ajung „sub papuc”… Chiar daca isi iubesc iubita, ei isi iubesc si libertatea: libertatea de a avea propriul spatiu, de a face ce doresc, chiar de a face micile lucruri – de a lasa farfuriile in chiuveta, de a ramane o ora in pat, de a sta in pijama/chiloti… Iar daca iubita este prea „lipicioasa”, daca cere prea mult din timpul lor sau le „violeaza” spatiul personal masculin cu obiecte feminine, vor da inapoi – gandind ca acesta este „primul pas spre sclavie”!

Frica de a fi ranit. Acesta este un motiv pentru frica de implicare – cel mai des, si pentru reprezentantele sexului frumos. Cand persoana se gandeste „daca se va termina”, „daca ma va parasi”, „daca lucrurile nu vor fi asa cum vreau” – atunci apare ideea ca, pentru a diminua esecul si pierderea, pentru a suferi cat mai putin, este nevoie sa te implici emotional cat mai putin.

Ai astfel un anumit avantaj in cuplu. Este un tip de mentalitate daunator pentru cuplu si persoana – gandesti mereu la ce poate fi mai rau, considerand ca trebuie sa fii pregatit! Si astfel, sabotezi relatia. Persoanele ce traiesc cu aceasta temere sunt cele care au avut de suferit in relatii trecute – cele care cara in spate un „bagaj emotional”… Cele care au fost ranite de prea multe ori si si-au creat un zid de protectie…

Frica de „maturitate”. A te implica serios in relatie este echivalent cu sfarsitul tineretii nebunatice si debutul vietii de „om mare”. Iar unii barbati pur si simplu nu se simt pregatiti, doresc sa aiba libertatea de a fi imaturi, daca asa au chef.

Neplacerea presiunilor. Cei care sunt des presati de catre familie: „cand te asezi si tu la casa ta cu o fata draguta”, „cand ne dai si tu nepoti”, „cand intri si tu in randul lumii” – acumuleaza frustrari si au tendinta sa faca fix opusul, ca o cale de a-si impune independenta si de a arata cum stau lucrurile. Iar daca iubita este cea care pune presiuni, care vorbeste mereu despre „unde duce relatia noastra”, reactia este la fel – opusa, de a nu se conforma. Persoana simte ca familia sau partenerul doresc sa o controleze – si se revolta.

Nu este persoana potrivita. Frica de implicare poate sa nu fie, de fapt, o frica – ci un refuz! Poate ca iubitul/iubita pur si simplu nu vede relatia aceasta ca fiind „acea relatie”, poate ca nu s-a gandit deloc ca lucrurile ar putea deveni foarte serioase – poate ca inca doreste sa experimenteze si aceasta relatie este doar un popas… Poate ca nu iubeste cu adevarat si sta in relatie doar pentru ca este distractiv si comod.

Relatia nu este pe primul loc. Dar uneori el/ea chiar iubeste – numai ca nu simte ca este momentul de a se implica mai serios – a se muta impreuna cu partenerul sau a se casatori. Aceasta poate fi din cauza ca in acest moment al vietii sale, pune pe primul loc alte aspecte din viata sa, are alte tinte pe care vrea sa le atinga: de exemplu, finalizarea studiilor, dezvoltarea carierei, acumularea unor economii.

Simte ca trebuie intai sa obtina succes in acest domeniu si de abia apoi se poate concentra pe relatia de cuplu. Nu este neaparat un lucru chiar atat de rau: daca partenerii chiar se iubesc si daca cel care amana evolutia relatiei se vede, totusi, impreuna in viitor cu partenerul actual. Tot ceea ce are nevoie este timp – iar celalalt partener trebuie sa decida daca ii poate oferi acest timp sau nu.

Frica de esec. Similara cu frica de a fi ranit – persoana nu are incredere in existenta unei relatii de cuplu fericite, care sa dureze si care sa nu se termine urat. Persoanele care au trait un esec dureros in relatii trecute la care au tinut traiesc cu aceasta temere: ca trecutul se va repeta… Mai ales cei divortati, care nu prea isi mai pun incredere sau sperante intr-o noua relatie serioasa.

Frica de implicare este un impas si un hop greu de trecut in relatia de cuplu – uneori, partenerul celalalt este prea frustrat si ranit de refuzul persoanei de a se implica mai serios si alege sa plece, pentru ca simte ca ii este mai usor astfel, decat sa ramana intr-o relatie in care se simte pe locul doi, nevalorizat si neimportant.

Ceea ce trebuie sa stie cei aflati intr-o astfel de relatie este ca, de multe ori, daca partenerul spune si va arata ca iubeste intr-adevar, atunci are nevoie doar de timp. Nu incercati sa il presati, motivati sau grabiti – cu cat insistati, cu atat il faceti, de fapt, sa dea inapoi! Abordati subiectul cu empatie si aflati radacina fricii de implicare – daca nu este legata de lipsa iubirii, atunci poate ca puteti accepta si astepta ca celalalt sa fie pregatit. Aratati-i ca nu il presati si ca nu sunteti precum cei din trecutul sau: ca nu il veti rani, controla, limita, manipula, insela, parasi…