Fierul de calcat este, astazi, un obiect nelipsit din orice gospodarie, ajutand la netezirea hainelor si a lenjeriei. Istoria lui este foarte veche, incepand cu secolul I i.Hr., cand, in China, se foloseau niste recipiente metalice, din alama, umplute cu carbuni incinsi. La Muzeul « Artelor Frumoase » din Boston, se pastreaza o pictura pe matase, intitulata « Femei pregatind matasea », veche de peste doua mii de ani, care infatiseaza mai multe femei asiatice care folosesc un fel de fier de calcat umplut cu jaratic, cu maner frumos ornamentat.
In Europa, fierul de calcat a inceput sa fie folosit mai tarziu, in secolul al XV-lea, fie in varianta chinezeasca, din fonta, cu carbuni de mangal in interior, care, din cand in cand, erau reaprinsi cu ajutorul unui burduf prin care se pompa aer, fie sub forma unor placi groase, triunghiulare, dotate cu maner, care se puneau la incalzit pe plita incinsa a vreunui cuptor.
Unele « netezitoare » erau facute din lemn, sticla sau marmura si se foloseau reci, pentru indreptarea dantelelor, a gulerelor sau a mansetelor camasilor, confectionate din material subtire, care nu permiteau calcarea la cald. In mormintele wikingilor s-au gasit bucati rotunde de obsidian (roca vulcanica, brun-cenusie, care are aspectul sticlei topite), care erau intrebuintate tot in scopul calcarii hainelor.
Denumirea de « fier de calcat » a venit firesc, de la materialul din care era facut obiectul, si pare ca a fost impusa, prin secolul al XVII-lea, de catre spalatoresele care il utilizau frecvent. In timp, au fost aduse diverse imbunatatiri, incalzirea, din interior, a fierului de calcat, facandu-se, uneori, fie cu apa fierbinte, fie cu gaz sau alcool. Pentru plisarea unor materiale se folosea fierul de calcat mecanic, format din doua placi identice, suprapuse, pe partea lor interioara aflandu-se o serie de santuri paralele, intre care era prins materialul, asa cum, pentru palarii, exista fier de calcat cu talpa rotunda.
Fierul de calcat electric a fost inventat si brevetat in 1882, de catre americanul Henry White Seely, din New York, matematician de profesie, dar preocupat si de inventica. Paradoxul este ca, desi parea a fi o solutie minunata, fierul electric nu putea fi utilizat in mod curent, deoarece cele mai multe locuinte nu erau racordate la reteaua de electricitate. In acelasi an, o varianta a fierului de calcat electric, cu arc de carbon, a fost prezentata in Franta, dar s-a considerat ca este prea periculos si s-a abandonat.
Fierul de calcat cu termostat a aparut in 1920. Inventarea fierului de calcat fara fir se datoreaza lui Dominique Berducone, care a obtinut brevetul in 1959, iar cel cu vapori a aparut in 1963 – « Vapo Matic ». La varianta moderna a fierului de calcat, talpa este facuta din aluminiu, pentru ca este un material usor, iar rezistenta electrica este comandata de un termostat, care face posibila programarea temperaturii dorite.
In prezent, aproape toate modelele sunt dotate cu dispozitiv pentru vapori de apa si comanda anti-ardere, daca se intampla ca fierul de calcat sa ramana cu talpa pe material mai multa vreme. Exista si masini de calcat profesionale, folosite in industria confectiilor.
In nordul Frantei, la Longwy, se afla un muzeu cu una dintre cele mai mari colectii (peste 3 000 de piese) de fiare de calcat, din toate timpurile, si un altul in Polonia – Muzeul tehnicii si al industriei textile de la Bielsko-Biała. In Norvegia, la Muzeul de etnografie din Oslo, sunt expuse maxilare de animale mari, despre care se stie ca, in mileniul I i.Hr., serveau la netezirea si lustruirea vesmintelor, la rece.
Si cum colectionari exista in toate domeniile, nu lipsesc, din aceasta categorie, nici cei care sunt pasionati de istoria fierului de calcat, acestia fiind cunoscuti sub denumirea de « presofili » sau « siderofili » (in limba greaca « sidero » inseamna « fier », iar « phil » – « iubitor de »).
O companie de electrocasnice din Marea Britanie a anuntat, in 2012, ca a pus la punct si urmeaza sa se lanseze pe piata de profil un dispozitiv automat pentru calcarea hainelor – “Steam Rail”– care poate, in numai noua minute, sa calce in jur de 35 de articole vestimentare.
Procedeul consta in introducerea hainelor intr-un spatiu invelit cu husa, in care se pompeaza abur cald. Avand in vedere ca, dupa cum arata statisticile, intr-o familie, calcatul hainelor inseamna aproximativ 150 de ore pe an si ca este o activitate care solicita efort, “Steam Rail” ar putea fi “visul” oricarei gospodine.
