Simtul olfactiv la animale este foarte important. Desi pare greu de imaginat, un caine percepe lumea in mod diferit comparativ cu omul si asta datorita mirosului sau fin. De ce au cainii un miros atat de dezvoltat? Cainele are simtul olfactiv fin si acest lucru nu se poate spune despre toate animalele. Chiar daca am crede ca el la fel ca si alte specii de animale se bazeaza in special pe vaz si auz pentru a percepe mediul din jurului lui, in realitate mirosul este cel care ii ofera cea mai mare parte din informatii.
La caine, mucoasa olfactiva depaseste pe cea de la om prin faptul ca este de cateva mii de ori mai sensibila. De asemenea la acest animal pe creier lobii olfactivi sunt mai dezvoltati ceea ce arata ca si creierul influienteaza simtul mirosului. Cercetatorii au dovedit deja ca un caine poate distinge in jur de 2 milioane de mirosuri.
El poate face o diferentiere clara a mirosurilor si este capabil si sa-si aminteasca de ele, de senzatiile olfactive pe care le-a experimentat in trecut. La caine, aerul intra in contact cu aproximativ 250-300 milioane de receptori olfactivi, la om insa doar cu 6-20 milioane de astfel de receptori. Cortexul olfactiv canin ocupa 12,5 % din toata masa creierului si proceseaza informatiile ce tin de mirosuri, la om insa suprafata ocupata este de 1%.
Capacitatea olfactiva extraordinara a cainelui este o mostenire genetica de la stramosii salbatici indepartati. Lupul este un animal cu simtul olfactiv foarte dezvoltat, el simte prada chiar si de la 100 m distanta. Mirosul la animale ocupa un rol foarte important in viata lor, le ajuta sa distinga si sa identifice persoanele si vietuitoarele, sa distinga un prieten de un strain, sa-si gaseasca locul unde are adapostul, sa evite situatiile periculoase si animalele de prada mai mari, sa-si caute hrana si sa aleaga alimentele pe care le doreste, sa identifice grupul din care face parte, sa stabileasca relatii subtile cu mediul inconjurator, sa se joace, sa urmareasca alte animale, etc.
Simtul olfactiv la caine este analitic, ceea ce nu se poate spune si despre om, avand in vedere faptul ca doar cainele poate diferentia mirosurile foarte complexe. Omul reuseste cu greutate si destul de greu sa identifice aromele dintr-o anumita combinatie. Cu pregatire si formare speciala de la varsta frageda, simtul mirosului la caine poate fi utilizat in scopuri practice. Multe rase de caini au fost alese de oameni si utilizate pentru a le satisface anumite nevoi ce tin de vanatoare, razboi, paza si protectie, control, etc.
La caine mirosurile au un anume efect si pot fi impartite in trei tipuri si anume: care atrag animalul, care ii provoaca o reactie negativa si care il lasa indiferent. Aceasta clasificare apare si la om. In general aromele care atrag cainele sunt legate de structura sa fiziologica sau ii provoaca o stare emotionala care ar putea fi descrisa ca fiind placuta. In acest grup de mirosuri intra si mirosul de catea, de urina, de hrana, etc.
Al doilea tip de mirosuri – cele care il determina sa isi doreasca sa scape de ele – au capacitatea de a actiona asupra nervului olfactiv si a terminatiilor senzoriale din cavitatea nazala, producandu-i anumite schimbari reflexe in activitatea cardiaca sau respiratorie. Un astfel de miros este amoniacul si fumul de tigara. Mirosurile din ultima grupa sunt cele care il lasa indiferent, nu il deranjeaza dar nici nu-l fac sa reactioneze in sensul bun.
La caine mirosul este cu mult mai sensibil decat la om. Cercetatorii au demonstrat ca un caine poate distinge mirosul de benzaldehida de nitrobenzene, la om acest lucru nu este posibil. De asemenea, cainele va distinge mereu mirosul unui produs natural de unul artificial, ceea ce nu se poate spune intotdeauna despre om.
Cainele are nasul fin si foarte sensibil la caldura. Asa se explica faptul ca el poate mirosi oamenii care sunt ingropati sub avalanse sau cutremure. Avand un miros atat de dezvoltat cainele poate urmari infractorii, cauta persoanele disparute, descopera drogurile sau depisteaza animalele salbatice la vanatoare.
Corpul cainelui, limba si nasul au terminatii nervoase sensibile la atingere. Astfel animalul isi poate da imediat seama ce este rece sau cald, tare sau moale. Simtul mirosului influienteaza si preferinta cainelui pentru anumite alimente. Simtul gustului este mai putin pronuntat decat cel olfactiv. Animalul poate percepe ce este acru sau dulce, sarat sau amar.
