Cum sa iti ajuti copilul sa fie optimist – fiecare parinte trebuie sa stie ca, desi parte a personalitatii copilului este innascuta, relatiile sale cu persoanele semnificative si experientele timpurii joaca un rol foarte important in cristalizarea, formarea perspectivei sale asupra lumii. Mai exact, o persoana poate avea tendinta innascuta de a se centra preponderent pe aspectele pozitive – optimism – sau pe cele negative – pesimism; insa aceasta tendinta innascuta va fi influentata prin contactul sau cu lumea din jur.
Parintii, fiind primele si cele mai importante repere pentru copil de-a lungul dezvoltarii sale ca persoana, pot juca un rol in formarea acestor tendinte. Indiferent de trasaturile innascute, copilul va invata de la cei din jur si isi va forma perspectiva asupra lumii sub influenta lor: jumatatea plina…sau cea goala a paharului.
Este inutil sa mentionam aici ca relatii reci, indiferente, conflictuale, vor duce la formarea unei personalitati pesimiste. La fel de logic este ca pesimismul, in special cand devine o trasatura generalizata, este un impediment serios in viata copilului. Orice studiu va arata ca persoanele optimiste se bucura de o viata mai buna, atat din punct de vedere al sanatatii, cat si din punct de vedere al realizarilor. A fi optimist inseamna a fi increzator: iar increderea ca poti reusi duce la reusita. Pesimismul, in schimb, face ca persoana sa nu creada ca va reusi, sa se autosaboteze – mai mult, o face sa creada ca nici nu merita sa incerce…
Iata de ce intrebarea cum iti ajuti copilul sa fie un optimist este atat de importanta: parintii sunt primii care ii transmit copilului o anume perspectiva asupra lumii, o anume atitudine si moduri de actiune. Optimismul inseamna rezistenta si putere: a fi convins sa orice are o solutie, ca este in puterea omului de a gasi acea solutie si ca merita sa mergi inainte. Pesimismul, in schimb, inseamna renuntare: a ceda in fata greutatilor, a crede ca esti neputincios, a crede ca nu merita sa incerci.
Cum sa iti ajuti copilul sa fie un optimist
In primul rand, oferindu-i un mediu familial echilibrat, armonios, in care sa se simta in siguranta. Stabilitatea si afectiunea sunt cele mai importante in dezvoltarea timpurie a copilului. Copilul are nevoie sa se simta iubit, apreciat si important pentru parintii sai. De ce ajung multi pesimisti convinsi? Deoarece nu au primit afectiune si nu au simtit ca sunt persoane valoroase!
In al doilea rand, parintii trebuie sa isi cunoasca propriul copil. Puteti observa inca de la varste mici daca tinde sa vada jumatatea plina sau jumatatea goala a paharului in multe situatii. In special cand se confrunta cu o problema, reactia sa va poate arata ce tendinta are copilul: este optimist sau pesimist? Tinde sa creada ca i se intampla mereu lucruri rele sau se bucura de cele bune, trecand destul de usor peste greutati?
In al treilea rand, nu uitati ca parintii sunt cei ce ofera primul si cel mai important exemplu! Voi sunteti cei de la care invata, cei care vor influenta perspectiva sa asupra lumii. Tindeti sa fiti voi insiva negativisti, pesimisti, asteptandu-va la ce e mai rau si vazand constant partile negative? Copilul va invata aceasta atitudine de la voi – asa ca a incerca sa ii oferiti un model pozitiv, a ii arata ce inseamna o atitudine pozitiva este esential.
Invatarea copilului sa gandeasca apreciativ. Psihologii vorbesc despre inteligenta apreciativa. Ce inseamna aceasta? Inseamna aptitudinea de a gasi, in majoritatea situatiilor, aspectele pozitive; inseamna a te centra pe oportunitati, pe pozitiv si pe puncte tari, in loc de a vedea doar partea negativa; inseamna a crede ca o problema poate fi rezolvata pana la urma, atat timp cat exista vointa; inseamna ca nu cedezi in fata greutatii, ci incerci sa schitezi posibile cai de actiune, tinand cont de ceea ce este bine si ceea ce doresti sa se intample (si nu de ceea ce este rau si ceea ce te temi ca se va intampla).
Inseamna, mai mult ca orice, aptitudinea de a vedea si partea buna – cea care este sau care ar putea fi. Inseamna sa nu uiti niciodata sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, chiar atunci cand pierzi ceva (niciodata nu pierzi tot si mereu ai lucruri pentru care poti fi recunoscator).
Asadar, cum ajuti copilul sa fie optimist? Invatandu-l sa gandeasca apreciativ in situatii concrete. In special cand vedeti ca se confrunta cu o problema si tinde sa gandeasca pesimist: „mereu patesc lucruri rele”, „doar mie mi se intampla”, „sigur nu voi reusi”, „nu am ce face” – vorbiti cu el, intrebati-l ce il face sa simta astfel, din ce motive crede astfel, daca chiar nu poate sa faca nimic in situatia sa.
Si mai ales, dupa ce il lasati sa isi exprime emotiile, ii amintiti ca in orice situatie exista ceva ce se poate face, ii aratati ca nimic nu este negru, ca poate gasi vointa sa actioneze. Il intrebati ce ar vrea sa se intample si ii cereti sa gaseasca cai pentru aceasta; si nu uitati sa ii amintiti ca are in viata sa lucruri bune, ca gandul „mi se intampla doar lucruri rele” este o exagerare.
A incuraja si sprijini copilul si a ii intari increderea in sine sunt lucruri importante daca doriti sa il ajutati sa fie optimist. Atentie: a il sprijini, dar nu a face lucrurile in locul sau; foarte important este ca parintii sa ii incurajeze o anume independenta si sa ii ceara sa incerce sa faca pe cont propriu diferite lucruri; la fel de important este sa apreciati cand reuseste si sa il incurajati sa mai incerce cand esueaza.
Feriti-va de etichetari negative! De asemenea, incercati sa ii explicati ca, pentru a reusi, este nevoie de incercari si ca o greseala, un esec, sunt de asteptat – a gresi nu inseamna ca vei gresi mereu! Explicati-i ca prin greseli poti invata – deci nici chiar in aceasta situatie nu trebuie sa privesti partea negativa (ce s-a intamplat rau), ci trebuie sa privesti oportunitatile (ce am invatat si cu ce ma ajuta).
Optimismul nu inseamna, insa, sa consideri ca orice esec e datorat circumstantelor si ca tu nu ai facut nimic gresit! A ii creste increderea in sine a copilului nu este totuna cu a il face sa creada ca tot ce face e bine si ca nu e vina sa cand greseste. Invatati-l sa gandeasca rational: ceva (bun sau rau) se intampla atat datorita circumstantelor exterioare, cat si a actiunilor proprii. Asa ca trebuie sa ii aratati, pe cat posibil fara a il critica, si unde greseste, pentru ca el sa stie ce sa evite pe viitor. Foarte important in a ajuta copilul sa fie optimist: invatati-l ca in majoritatea situatiilor, poate face ceva! Nu este neputincios decat daca renunta; insa poate incerca sa lupte. Nici o problema nu este fara rezolvare – repetati-i aceasta si aratati-i modul de a gandi rational si a cauta moduri de actiune.
Cum sa ajuti copilul sa fie optimist – comunicati cat mai empatic cu copilul si incurajati-l sa isi exprime emotiile! Optimistii au parte de relatii armonioase, la fel si invers: relatiile armonioase incurajeaza perspectiva optimista! De ce gandesc multi pesimist? Deoarece se simt singuri, simt ca nu au cui sa se destainuiasca, ca nimeni nu i-ar intelege. Incercati sa ii oferiti copilului sansa sa se exprime, sa vada ca este ascultat si ca este important (ca ce simte si crede el conteaza).
Optimismul este corelat si cu starea generala de sanatate – a incuraja copilul sa duca o viata activa si sa aiba o alimentatie echilibrata este inca un pas sa il ajuti sa fie optimist. Ca si in cazul relatiilor, sanatatea stimuleaza optimismul, iar optimismul intareste sanatatea!
