Imaginea-standard despre o familie fericită arată, de cele mai multe ori, în clipurile publicitare, astfel: cei doi părinți având între ei doi copii, un băiat și o fată, de vârste diferite; toți frumoși, demonstrând o stare de sănătate impecabilă, zâmbitori și bucuroși. Fericiți, deducem, pentru că au o mașină nouă, o casă frumoasă, pentru că pleacă în vacanță sau pentru că au obținut un credit, au câștigat un concurs sau li s-a oferit un premiu. Oricare ar fi explicația bucuriei lor, ni se transmite că astfel trebuie să arate o familie fericită. Așa să fie oare?
Da, o familie completă, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să cuprindă doi părinți și copii: unul, doi, trei, dar și copii. Poate și bunici, dacă locuiesc împreună, dar copiii sunt importanți; o famile formată numai din cei doi soți nu formează decât un cuplu.
Mai departe, însă, încep deosebirile față de familia creionată de industria publicității: nu suntem toți nici atât de frumoși și fotogenici, nu avem chipuri și corpuri perfecte, avem de multe ori o sănătate precară și nu zâmbim necontenit. Ne bucurăm, desigur, din când în când, avem momente de satisfacție și chiar de fericire. Avem și necazuri, simțim tristețe și avem momente de deznădejde și, totuși, mergem mai departe. Și da, putem avea, chiar dacă nu ne recunoaștem în descrierea de la începutul articolului, putem avea o familie fericită.
Ce înseamnă a avea o familie fericită?
Dacă am întreba mai mulți indivizi, răspunsurile ar fi diferite, în funcție de ce interese și nevoi are fiecare. Unul ar răspunde că o familie fericită are mulți bani, altcineva ar putea spune că o familie fericită e aceea unde există multă dragoste, alții că e fericită o familie cu o poziție socială sus-pusă. Dar din toate aceste răspunsuri, puțin câte puțin, putem extrage caracteristicile unei familii pe care s-o putem numi fericită.
Cum ar arăta această familie? În primul rând, ne referim la oameni absolut normali, care nu se disting de ceilalți nici prin frumusețe, nici prin bogăție. Ei au, însă, norocul de a face parte dintr-o familie care este fericită.
Ceea ce își pune în primul rând amprenta asupra acestui organism social complex, familia, este relația dintre cei doi parteneri principali: soția-mamă și soțul-tată. Dragoste, prietenie, afecțiune necondiționată, sinceritate și într-ajutorare, toate aceste sentimente, deodată sau rând pe rând trebuie să caracterizeze relația dintre cei doi parteneri.
În felul acesta se va putea ușor imprima în cadrul familiei acea atmosferă caldă, deschisă, plină de afectivitate, atât de potrivită pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, cât și pentru toate activitățile și evenimentele specifice unei familii.
Relația de afecțiune dintre cei doi „contaminează” după aceea mediul familial și vom avea de-a face cu o familie bazată pe sentimente sincere, de durată, care vor permite rezolvarea tuturor problemelor și care vor inspira membrilor familiei simțământul de apartenență. Dacă relația dintre soți este una de adversitate, indiferență, ostilitate, este de la sine înțeles că este compromis climatul general al întregii familii.
Această condiție o putem extinde și la alt gen de familii: cele din care lipsește un părinte, sau cele din care fac parte bunici sau alte rude. Importantă rămâne deci afecțiunea dintre membrii respectivei familii, sentiment care, la rândul lui, va genera armonie și bună înțelegere.
O altă condiție necesară pentru a putea vorbi despre o familie fericită este cunoașterea. Dacă se întâmplă ca părinții să nu-și cunoască copiii, să nu le știe preferințele, talentele, punctele slabe, eșecurile, visele și proiectele de viitor, dacă se întâmplă ca și copiii să nu-și cunoască părinții, realizările, meritele lor, munca depusă, să nu arate respect și considerație pentru ceea ce ei au întreprins, dacă nu arată recunoștință și afecțiune pentru cei care le-au dat viață și îi cresc, atunci relațiile dintre aceștia vor avea parte de eșec.
Nu vom putea vorbi despre o familie fericită în acest caz, celula familială se va dezmembra și se va rupe în bucăți, tot atâtea câți membri ai familiei conține. Cunoașterea dintre membrii familiei conferă sprijin, siguranță, stare de liniște și echilibru interior, toate ingredientele necesare reușitei proiectelor individuale sau familiale întreprinse. Prin cunoaștere și afecțiune, fiecare membru al familiei va avea, pe rând, sprijin și consolare, încurajări și compătimire de la ceilalți; nimeni nu va fi niciodată singur, iată câștigul cel mai de preț al membrilor unei astfel de familii, care poate fi numită fericită.
O condiție de netăgăduit pe care trebuie s-o îndeplinească o familie fericită este aceea de a avea un cămin. Este un lucru aproape instinctiv, propriu și altor specii, acela de a avea grijă ca toți cei dragi să aibă un loc aparte, delimitat de restul lumii, care să le ofere siguranță și protecție. Un cuib, o vizuină, un bârlog, o casă, oricum s-ar numi, el este locul în care puii cresc și unde există afecțiune și siguranță.
Pentru oameni, conceptul acesta de refugiu familial poate fi lărgit, pentru că el înseamnă totodată și siguranță materială, sentimentul că ești ocrotit și că nimic rău nu ți se poate întâmpla. Siguranță materială care înseamnă, desigur, și bani, fără de care nu se poate asigura bunăstarea familiei. O situație financiară îndestulătoare, fără a supraevalua acest lucru, este de asemenea necesară unei familii fericite.
Și… dacă membrii acestei familii vor fi sănătoși, vor avea grijă unii de ceilalți, își vor îndeplini visele și proiectele, se vor sprijini, se vor bucura împreună în cazul unor succese și performanțe, se vor consola unii pe celalți în cazul unor eșecuri și necazuri, atunci vom putea vorbi de o familie fericită…
