Copiii și prietenii lor necuvantători – animalele de companie: pro și contra

0
433
Copiii și animalele de companie
Copiii și animalele de companie

Un animăluț de companie poate fi cel mai bun prieten al copilului. S-a dovedit de mult că a avea un companion necuvantător este benefic atat pentru bunăstarea fizică, cat și pentru cea psihică (de exemplu, cand mangai un animal te calmezi și scade tensiunea). În plus, dacă te îngrijorau alergiile și diversele boli pe care un copil mic le poate contracta de la un animal, de fapt specialiștii au arătat că un copil ce crește de mic alături de pisică/caine/iepuraș etc. va avea un risc scăzut de a dezvolta ulterior alergii; cat despre boli, totul este să ai grijă să vaccinezi și speli animalul.

Dacă vrei să-i dăruiești celui mic un prieten necuvantator, poate fi o decizie bună. Animalul de companie îl face să se simtă protejat și mai puțin singur, ba chiar s-a arătat că îi poate crește stima de sine (copilul se simte iubit). În plus, copiii cu animale sunt mai empatici – învață că și celelalte ființe au sentimentele și nevoile lor, învață să ia în vedere acest lucru, să aibă grijă de cei din jur, fără a fi egocentrici.

Mai mult, atat timp cat părinții încurajează aceasta, a îngriji un animal îi arată ce este responsabilitatea. Dacă îi faci clar celui mic că trebuie să contribuie la îngrijirea companionului său, va deveni mai responsabil (deși, nu îți face iluzii: o mare parte din sarcini îți răman tot ție, căci tu ești adultul).

Copilul și animalul său de companie
Copilul și animalul său de companie

Însă, înainte de a aduce acasă un animal de companie, este necesar să te gandești bine ce implică acest lucru. Nu este un obiect, nu e ca și o jucărie – dacă te plictisești, scapi de el pur și simplu! Din păcate, nu rar părinți entuziaști iau un animăluț spontan, ca să îi facă pe cei mici fericiți, apoi descoperă că nu au nici timpul, nici cheful să aibă grijă de acesta.

Așadar, ÎNAINTE de a te hotari, discută cu toți membrii familiei și puneți-vă următoarele întrebări: ce îngrijire necesită un anumit animal și ce cheltuieli?; cat de mare va crește și ce spațiu va avea la dispoziție?; cine va îndeplini diferitele sarcini legate de îngrijirea sa adecvată? (NU te lăsa păcălit: copilul poate spune cu hotărare că el se va ocupa de tot, dar nu va fi așa); poate fi vreunul alergic? (se pot face teste).

Nu în ultimul rand, cea mai importantă întrebare: poate fi animalul periculos pentru copil? Nu există un răspuns precis: un animal poate sau nu să devină periculos; este imprevizibil și nu înțelege intențiile oamenilor din jur, de aceea dacă este agitat, speriat, nervos, poate ataca.

De aceea, prima regulă este să nu adoptați animale nedomesticite, indiferent de specie: chiar și un iepuraș poate mușca sau poate transmite o infecție dacă nu este vaccinat. Așadar, copilul mic nu are voie să aducă nici un animal de afară. Iar în cazul în care adoptați un caine fără stăpan, duceți-l întai la veterinar și alegeți de preferat un pui ce se educă mai simplu.

A doua regulă: unii specialiști nu recomandă anumite specii, precum rozătoarele sau reptilele, atat pentru că există risc de infecții, cat și pentru că acestea nu sunt prea sociabile și sunt mult mai reținute, speriate, agitate la contactul cu oamenii.

Copilul și cainele său
Copilul și cainele său

Și cățeii nevaccinați pot transmite infecții sau, dacă iau de afară purici, aceștia pot transmite boli (se rezolvă cu băi regulate, o zgardă specială și soluții anti-purici). Cainii se dovedesc adesea prieteni ideali, loiali, care-și protejează pană la moarte micii stăpani. Însă și aici, trebuie să alegi o rasă cu atenție. Cei de talie mare, deși mulți sunt prietenoși, se pot dovedi foarte agitați și pot accidenta copiii foarte mici din greșeală (sar pe ei în joacă sau mușcă în joacă).

Bineînțeles, ferește-te de rasele cunoscute a fi agresive (Rottweiler, Pit Bull). De asemenea, unii caini, chiar de talie mică, sunt mai puțin sociabili și toleranți cu copiii, în timp ce alții sunt ideali pentru cei mici. Pe de altă parte, toate acestea țin și de obișnuirea animalului cu copilul (și invers) și de personalitatea animalului (ca și oamenii, se mai întamplă ca unii caini ce au fost tratați rău să aibă tulburări de comportament).

Cat despre pufoasele pisici, acestea pot să muște sau zgarie dacă sunt stresate (fugărite, trase de coadă) sau speriate și agitate. De altfel, ca orice animal care nu se simte în siguranță sau care este deranjat.

Nu uita cateva reguli de bază:

♦ Învață-ți de la început copilul cum să interacționeze și cum să atingă animalul.

♦ Nu lăsa bebelușii și copiii foarte mici singuri cu animalul – atat animalul, cat și copilul mic sunt imprevizibili și se pot speria unul pe celălalt.

♦ Fii cat se poate de clar că nu are voie să necăjească animalul: fără fugărit, tras de urechi, de coadă.

Copilul și pisica sa
Copilul și pisica sa

♦ De asemenea, e interzis să deranjeze atunci cand animalul mănancă, doarme sau își alăptează puii.

♦ Nu în ultimul rand, îngrijește-te de prietenul necuvantător: la fel ca oamenii, animalele tratate neglijent, abuzate, ignorate, nehrănite etc. se revoltă.

Ca încheiere, un animal de companie este un companion perfect pentru copil, însă nu se va integra în orice familie. Nu oricine are timp, bani, dispoziție să se îngrijească cum se cuvine de un caine, o pisica, un iepure, hamster etc.. Este o decizie importantă și trebuie luată în cunoștință de cauză. Pe de altă parte, dacă accepți implicațiile adoptării unui animăluț, nu o vei regreta – va fi un nou membru adorabil al familiei tale.

loading...
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ