Cand se vorbeste despre subiectul copii cu tendinte agresive, atat psihologii, cat si sociologii aduc in discutie teoria invatarii sociale. Astfel, comportamentele agresive nu ar fi inascute, ci ar fi invatate social prin: observarea acestui tip de comportament in jur, memorarea acestuia prin repetitie si adoptarea acestui model comportamental.
Prin socializare, copilul isi formeaza anumite modele de la care preia tipuri de comportament. In mecanismul invatarii sociale intra fie direct, fie indirect recompensarea comportamentului agresiv (de exemplu, copilul vede ca daca se poarta agresiv cu un coleg, acesta face ce i se cere – model pe care poate l-a observat la parinti). Copiii ii imita pe parinti, pe fratii mai mari, pe colegi, chiar si pe personajele serialului lor preferat.
Un tablou complet al subiectului copii cu tendinte agresive il ofera C. Havirneanu si C. Amoraritei in Agresivitatea in relatia elev-profesor: astfel, se vorbeste despre variabila predispozitiilor naturale in adoptarea comportamentului agresiv – probleme neuro-fiziologice, probleme psihice, aspiratii sociale, variabila predictorilor comportamentului agresiv – copiii care au fost la randul lor victime, copiii care au un comportament violent fata de animale, cei care se exprima verbal violent, cei care au comportamente agresive fata de obiecte, toti sunt predispusi la adoptarea unor atitudini agresive fata de alte persoane.
Copiii cu tendinte agresive traiesc intr-un mediu familial deficient sau indiferent: nesupravegherea copilului sau, din contra, disciplina prea dura, lipsa afectiunii si neimplicarea parintilor, lipsa unei educatii familiale, probleme de familie stresante (abuz de alcool, boli, saracie) si nu in ultimul rand, oferirea in familie a unor modele violente, toti acesti factori dezvolta predispozitia copilului de a adopta comportamente violente.
Copiii cu tendinte agresive se confrunta de obicei cu relatii cu parintii lipsite de afectivitate si de implicare, ei nu se bucura de siguranta emotionala in familie. Afectivitatea parentala este deosebit de importanta in dezvoltarea copilului. Lipsa de comunicare a emotiilor, de afectiune si de empatie duc la dezvoltarea unei personalitati introverite, care se va integra cu greu in viata sociala si care va comunica deficitar cu ceilalti. Aptitudinile de comunicare cu ceilalti sunt invatate in familie, iar daca aici copilul intalneste un model negativ de comunicare prin autoritate sau un model de noncomunicare, el il va prelua in relatiile sale din exterior.
S-a observat faptul ca, de multe ori, copiii cu tendinte agresive devin in special violenti in mediul scolar. Aceasta si datorita prezentei ocaziilor de manifestare a violentei: prezenta unor victime facile – copiii mai mici sau mai slabi, dar si datorita unor relatii elev – profesor deficitare. Profesorii autoritari, severi, care nu comunica adecvat cu elevii, se folosesc de multe ori de sanctiuni, isi ridiculizeaza si ironizeaza elevii, pot provoca comportamente agresive la unii elevi care inainte nu si-au manifestat direct agresivitatea.
Aceasta pentru ca relatia elev – profesor este una importanta, mai ales in primii ani de scoala, cand copiii au foarte putini profesori (un invatator si unul sau doi profesori de limbi straine). Copilul este impresionat de statutul profesorului, il admira si il considera initial un model si doreste sa faca o impresie buna la randul sau.
Insa daca aceasta persoana pe care copilul a admirat-o se foloseste de un model comportamental dictatorial, il ironizeaza, uneori chiar il jigneste (multi profesorii adopta – fara a intentiona sa faca rau – porecle pentru elevii lor, porecle care pot afecta serios increderea in sine a copilului), copilul va suferi doua efecte: in primul rand, increderea sa in sine va fi afectata, iar in al doilea rand, va incerca sa compenseze lipsa de incredere in sine imitand modelul autoritar al profesorului prin adoptarea comportamentelor agresive in relatia sa cu cei mai slabi.
Copiii cu tendinte agresive sunt influentati si de catre mijloacele mass-media. Modelele de comportamente agresive afisate in mass-media problematic de frecvent sunt invatate si preluate de catre copii. Atat televizorul, cat si presa scrisa doresc sa prezinte stiri senzationale: cu cat mai multa violenta, cu atat mai bine se vinde.
Si extrem de multe filme prezinta modele agresive de comportament: clasicul model al eroului care adopta comportamente violente pentru a se salva si a cuceri femeia dorita. Avand in vedere ca in ziua de astazi, copiii petrec cel putin trei ore in fata televizorului, nu mai trebuie sa fie uimitor faptul ca aceste modele sunt usor interiorizate si puse in practica, cu atat mai mult cu cat personalitatea in formare a unui copil este extrem de fragila si influentabila.
Nu se poate omite faimoasa ecuatie frustrare – stres – agresivitate. Copiii cu tendinte agresive se confrunta asadar cu diverse surse de frustrare, frustrare provenita fie din relatiile familiale – parinti indiferenti sau prea duri, frati agresivi, fie din conditiile dificile de viata si statutul socio-economic al familiei – neindeplinirea nevoilor esentiale legate de hrana, adapost conform asteptarilor, haine, alte necesitati de baza, relatiile din cadrul mediului scolar – profesori autoritari, duri si ironici, colegi mai mari care ii bruscheaza si un mediu scolar in general negativ, fie din alte relatii – cu prietenii, cu sexul opus (copiii care sunt respinsi de catre cei de aceeasi varsta se confrunta cu frustrare, care provoaca stres, care duce la dezvoltarea unor tendinte agresive).
Astfel, copiii cu tendinte agresive au observat si au invatat acest model de comportament in jurul lor (fie in familie, in scoala sau la televizor), iar pentru a trece de la invatarea modelului la punerea lui in practica lipseste doar sursa de stres. Odata prezente frustrarea si stresul, copilul isi directioneaza reactiile spre ceilalti, exprimandu-si furia si invinovatindu-i pe altii pentru problema sa.
