Consangvinitatea se refera la relatia de rudenie dintre indivizi sau animale, fiind foarte des intalnita in domeniul acvaristicii. Ei bine, daca in lumea umana consangvinitatea tine foarte mult de cultura fiecarui popor, unii acvaristi sunt de parere ca in lumea colorata a pestilor aceasta este uneori foarte necesara.
Ei bine, atunci cand vine vorba despre reproducerea pestilor, foarte multi acvaristi isi pun semne de intrebare. De multe ori este de dorit ca genele sa se pastreze pentru a rezulta exemplare frumoase, iar acest lucru este posibil doar cu ajutorul consangvinitati. Insa cum ramane cu malformatiile care reprezinta unul dintre efectele de nedorit ale acestei legaturi?
Acest proces este foarte asemanator cu cel la care erau supusi indivizii care faceau parte din familiile regale in trecut, fiind premise numai casatoriile intre rude pentru mentinerea sangelui nobil. In unele state inca se mai practica asemenea casatorii.
Daca si in randul oamenilor si al animalelor numarul de gene se pierde de la o generatie la alta, aceasta regula se aplica si in randul pestilor. Totul depinde de crescator; in cazul in care acesta doreste innoirea genelor, acest lucru va fi posibil prin reproducerea exemplarelor care au parinti diferiti. In caz contrar, daca doreste exemplare identice va fi nevoit sa favorizeze consangvinitatea.
Specialistii sunt de parere ca cele mai frumoase exemplare de pesti sunt rezultatul consangvinitatii prin pastrarea liniei genetice si conservarea caracteristicilor pe care crescatorul le doreste, permitand acestuia sa isi formeze un anumit tipar. Pe de alta parte, tot prin consangvinitate se pot pierde anumite gene, deoarece nu toate exemplarele participa la reproducere in sine.
Este adevarat ca in anumite cazuri pot exista si efecte negative ale consangvinitatii, cum ar fi malformatiile sau rahitismul. Insa consangvintiatea nu ar trebui sa fie niciodata asociata cu astfel de efecte, deoarece acestea sunt destul de rare. Genele mutante pot sa lipseasca in cazul primei reproduceri, insa pot fi prezente in cazul celei de a doua.
Mai mult decat atat, consangvinitatea in lumea acvaristicii se accentueaza de la o generatie la alta. Exemplarele diforme, adica pestii cu forme ciudate, cu un colorit straniu sau cu inotatoare ciudate, vor fi excluse treptat din grupurile de reproducatori. Si cum omul este cel care “face regulile” in aceasta situatie, este posibil ca urmarile sa nu fie intotdeauna cele mai dorite, deoarece alegerile crescatorilor nu sunt mereu cele mai bune.
Consangvinitatea nu este deloc potrivita unui acvarist inceptor.
Dupa cum am afirmat si anterior, consangvinitatea poate avea efecte negative, insa nu inotodeauna acestea sunt vizibile. In afara de malformatiile vizibile, pot exista si probleme care nu pot fi percepute; printre acestea se numara si incapacitatea de a se adapta unui alt mediu (unui alt acvariu), sau unui alt tip de hrana.
Asadar, consangvinitatea inca ramane un subiect amplu si controversat, parerile fiind, de cele mai multe ori, impartite.
