Cele mai comune greseli in disciplina copilului – fiecare dintre noi, ca parinti, facem unele greseli legate de educarea celor mici. Aceasta nu inseamna deloc ca nu suntem parinti buni – inseamna doar ca suntem oameni ca toti ceilalti! Insa odata ce ai devenit parinte, este foarte important sa stii sa recunosti cand ai facut o greseala, cand ai reactionat impulsiv, cand ai actionat ineficient si sa iti faci mici notite mentale pentru a evita micile greseli pe viitor. Parintele invata constant – iar parte a procesului invatarii este recunoasterea si evitarea ulterioara a acestor greseli.
Interdictii, interdictii
„Nu ai voie sa faci…”, „nu ai voie sa spui…”, „nu trebuie sa…”, „opreste-te imediat” – nu, nu, nu. Disciplina copilului nu presupune doar a-l invata ce sa nu faca, ce nu are voie sa faca, repetand constant acest cuvant! Sigur, cand cresteti un copil, zilnic apar zeci de situatii in care sunteti tentati sa ii spuneti „nu…”; dar o abordare pozitiva ar functiona, poate, mai bine: in loc de „nu face…”, incercati sa ii spuneti „as vrea sa faci… pentru ca…” (daca ii puteti si explica de ce ii cereti sa faca ceva anume in locul a altceva, cu atat mai bine)!
Axarea pe pedepse
Este adevarat ca atunci cand va ganditi la disciplina, va duceti cu gandul la pedepse? Insa pedepsele – desi incontestabil utile cand reguli clare sunt incalcate – sunt o cale negativa de a educa un copil. Incercati sa va folositi de pedepse doar cand este cu adevarat necesar, caci a le folosi prea des face ca cel mic sa se obisnuiasca cu ele – deci ele nu vor avea un impact la fel de major. In plus, in disciplina copilului, intarirea pozitiva a comportamentelor dezirabile este cea mai eficienta.
Cu alte cuvinte, aprecierea copilului atunci cand face ceea ce se asteapta de la el si recompensarea sa cand are o reusita. Odata ce vede ca il aprobati si apreciati, el va dori sa repete comportamentul. Si pedeapsa este utila – insa cum s-a spus, doar cand chiar se incalca o regula importanta. Pedepsele prea frecvente sau dure pot, intr-adevar, sa disciplineze copilul, sa il faca sa asculte – insa aceasta ascultare este nascuta din teama si nu din respect!
Confuzia intre recompensa si mita
Greu de evitat, insa a mitui copilul sa fie cuminte este o greseala in disciplina sa! Cand nu il puteti convinge sa se poarte adecvat sau sa asculte decat promitandu-i sau chiar dandu-i „ceva bun”, aveti o problema de a impune. Copilul trebuie sa asculte fara a i se promita constant o recompensa! Recompensele adecvate si pozitive nu sunt cele folosite pe post de mita, ci cele care rasplatesc o reusita a copilului.
A va enerva si a tipa
In mod clar una dintre cele mai comune greseli in disciplina copilului: si cum sa nu fie, cand este atat de dificil sa iti mentii calmul in timp ce cel mic o face pe nebunul? A tipa la el, insa, nu este o cale eficienta – de fapt, copilul asculta si este impresionat de un ton calm si rece, nu de tipete! In plus, incercati sa realizati ca un copil va fi un copil: este doar normal ca se va purta agitat, va face nazbatii, nu se va gandi la consecinte…
Recunoasteti ca, de multe ori, va enervati pe copil cand face o mica prostie atunci cand ati avut o zi grea sau obositoare; asadar, nu numai prostioara copilului va face sa rabufniti; ci starea de tensiune acumulata. Ca parinti, este necesar sa cautati alte cai de a va descarca emotional, asa incat sa va puteti mentine autocontrolul in relatia cu cel mic.
„Parintele vorbeste, copilul asculta”
Este o veche zicala, la fel ca cea care spune ca un copil trebuie vazut, dar nu si auzit. A crea o comunicare intr-un singur sens – dinspre parinte spre copil este inca o greseala comuna in disciplina copilului. Bineinteles, copilul trebuie sa asculte de ceea ce ii cer parintii si sa respecte regulile acestora. Insa parintii ar trebui sa ii explice de ce ii cer ceea ce ii cer, sa ii explice regulile si sa fie dispusi sa asculte la randul lor ceea ce are de spus copilul. Cateodata, a negocia cu copilul este benefic – poate ca unele cerinte ale voastre sunt prea rigide, poate ca unele asteptari sunt prea mari…
„Fa ce spune parintele, nu ce face el”
O greseala a parintilor este aceea de a ii cere copilului diferite lucruri pe care el insusi, insa, le incalca in mod constant. De la formule de politete, la cerinta de a manca sanatos si la masa, la interdictia de a tipa sau vorbi urat – daca ii cereti copilului sa adopte sau sa evite un anumit comportament, nu il lasati sa va vada pe voi incalcandu-l! Sunteti modelele cele mai importante in viata copilului si el invata constant urmarindu-va pe voi.
Parinti care se contrazic in ceea ce priveste disciplina copilului
Nu se va insista pe acest aspect – puteti citi mai multe in articolul „Disciplina copilului – cand parintii se contrazic”. Legat de aceasta situatie: ca parinte, nu trebuie sa amani sa intervii atunci cand copilul a facut ceva gresit! Nu trebuie sa pasezi responsabilitatea de a mustra sau pedepsi copilul doar celuilalt parinte: clasicul „asteapta pana ce vine tata/mama acasa si vezi tu”. Cand copilul incalca o regula clara, cu cat se intervine mai rapid, cu atat mai bine – in plus, este de preferat ca el sa stie ca ambii parinti au autoritate, nu numai unul.
Amenintari…fara urmari!
In primul rand, este o greseala in disciplina copilului sa va folositi prea des de amenintari pentru a-l face ascultator: „daca nu esti cuminte, nu ai voie sa…”; incercati sa va folositi de cerinte clare si explicatii si mai clare. Iar cand va vedeti nevoiti sa faceti amenintari, atentie – a face prea des amenintari, insa a nu trece la act (ceea ce ii spuneti ca se va intampla daca nu asculta), copilul se va obisnui sa le ignore cu veselie!
Si inca ceva: daca se incalca o regula o data si il pedepsiti, la fel va trebui sa faceti si daca se repeta; a pedepsi aleator, in functie de starea voastra de dispozitie creeaza confuzie (asadar, stabiliti clar ce comportamente merita pedepsite si care pot fi tolerate la copil; caci a-l pedepsi intr-o zi pentru o nazbatie si a-l ierta binevoitori intr-o alta zi pentru aceeasi nazbatie este o disciplina inconsistenta!).
Ramaneti flexibili
Si o ultima greseala in disciplina copilului: a continua sa tratati copilul la fel, desi el creste si tot creste. Iar pe masura ce creste, este bine sa-i oferiti ceva mai multa libertate si sa negociati unele reguli. Tineti minte: regulile exista pentru a-l proteja si a ii face bine – iar uneori, o regula devine inutila.
