Este cat se poate de obisnuit ca unui copil sa ii fie frica de intuneric, de monstri, de singuratate… Care sunt insa cele mai ciudate frici ale copilului mic, frici aproape inexplicabile, manifestate fata de obiecte, persoane sau situatii care nu ar trebui sa inspire teama?
Oamenii traiesc cu diverse frici, multe nascute inca din frageda copilarie. Unele frici sunt absolut explicabile (precum cele de singuratate, de intuneric, de oameni rai, de moarte, de situatii jenante in public – a propos, se pare ca una dintre cele mai frecvente frici ale oamenilor, copii si adulti, este cea de a tine un discurs in public!). Se intampla insa ca un copil sa manifeste o frica ciudata fata de lucruri care nu prezinta in sine nici un fel de pericol, care pentru multi altii sunt chiar atractive!
Cum se nasc aceste frici ciudate la copilul mic, care sa fie explicatia?
In primul rand, noutatea – omului ii este teama de necunoscut dintotdeauna. Omului ii este teama (sau priveste cu suspiciune) ceea ce nu poate cunoaste si mai ales ceea ce nu poate controla, ceea ce ii scapa de sub degete. Copilul se simte cu atat mai lipsit de cunostinte si de control, de aceea lucruri, oameni, situatii noi ii par atat ciudate, cat si periculoase. Ceea ce vede nou ii poate inspira teama, iar acea teama poate persista pana la dezvoltarea unei adevarate fobii.
In plus, anumite legaturi, conexiuni pe care le face copilul poate declansa frici ciudate la copil; de exemplu, daca i se intampla ceva rau in prezenta unui obiect, unei persoane, intr-o situatie anume, copilul va corela inconstient acel rau cu lucrul respectiv. Ca un exemplu: daca un copil mic se raneste in cada de baie, va corela ce i s-a intamplat cu ora de baie, daca afla ceva urat in timp ce se joaca cu o papusa, poate corela raul cu papusile in general (o explicatie simplificata).
Care sunt cele mai ciudate frici ale copilului mic?
Frica de liniste si frica de sunete. Aceste doua ciudate frici opuse se pot intalni la copilul mic – uneori, raman persistente pana la varsta adulta. Ele pot fi declansate de anumite evenimente negative prin care copilul a trecut, nascandu-i repulsia si suspiciunea fie fata de liniste, fie fata de sunete (uneori, aceasta teama se manifesta chiar fata de sunete obisnuite, de zi cu zi). Este cunocut faptul ca bebelusii nu suporta zgomote puternice, percepandu-le ca posibil amenintatoare. Frica de liniste poate fi corelata cu frica de singuratate – expresia „linistea dinaintea furtunii” este semnificativa, omul avand nevoie sa simta apropierea altora, forfotul vietii in jurul sau.
Frica de propria reflexie in oglinda. Majoritatea bebelusilor se distreaza copios odata ce incep sa se recunoasca in oglinda; si majoritatea copiilor mici se bucura uitandu-se la propria lor reflexie. Si totusi, unii copii manifesta o adevarata frica fata de imaginea lor, fata de ceea ce oglinda le arata. Similar cum oamenii din vechime, din triburile arhaice, manifestau o adevarata teama superstitioasa fata de oglinzi si fata de camerele de fotografiat – ei credeau ca daca imaginea lor este reflectata sau este prinsa in fotografie, pierd ceva din ei insisi, din esenta lor care se scurge in imaginea falsa!
Frica de apa si de baie. Multi bebelusi se agita iritati la ora de baie – pana ce se obisnuiesc, le este teama de aceasta. Frica aceasta ciudata poate insa continua pana la varste maricele, copilului fiindu-i frica atat de imbaiere, cat si de apa in general (in special de piscine, lacuri etc.). Aceasta frica nu mai este ciudata daca ea apare in urma unui eveniment negativ – copilul poate a vazut pe cineva aproape inecandu-se, poate chiar el a avut un soi de accident in apa. Insa cateodata aceasta teama de apa nu are legatura cu nici un eveniment, parand de neexplicat.
Frica de somn. Nu este vorba de teama copilului de intuneric, de monstrii noptii, de cosmaruri, ci de simpla teama de a adormi. Aceasta frica se manifesta uneori si la adulti – este in general explicabila prin faptul ca omului nu ii place sa piarda orice control asupra sa si asupra a ceea ce i se poate intampla, nu ii place ca in timpul somnului este in totalitate vulnerabil si expus.
Frica de animale. Nu este o frica chiar atat de ciudata, daca luam in considerare faptul ca un copil mic nu a mai vazut un anumit animal – fata in fata cu o noua si necunoscuta creatura, in special daca aceasta pare amenintatoare, este natural sa apara o teama care va persista. La fel daca se intampla un incident cu vreun animal – copilul vede cum un animal ataca pe cineva. Si la fel daca ne gandim la animale cu aspect care ar pune pe fuga si un adult: lupi, lei, serpi, soparle etc.. Dar se intampla ca un copil sa manifeste frici chiar ciudate fata de animalute de altfel dragalase: frica de gaini si alte pasari (poate copilul a vazut filmul „Pasarile” al lui Hitchcock!), frica de iepurasi…
Frica de oameni batrani. Copilul mic poate trai cu o teama fata de oamenii in varsta, ceea ce ii poate pune chiar in incurcatura pe parintii sai – cand se apropie un batran de el, incepe sa tipe sau sa planga… De unde se poate naste aceasta ciudata frica? Poate ca din frica universala a omului de a imbatrani.
Frica de oameni urati sau cu dizabilitati. Din nou, o frica care poate duce la situatii jenante: cand copilul vede o persoana cu aspect oarecum urat sau cu dizabilitati fizice vizibile, se poate speria. De ce? Pentru ca acesti oameni ii par diferiti – si diferiti intr-un sens negativ (copilul leaga exteriorul de interior, pentru imaginatia sa, un om rau este urat, un om bun este frumos).
Frica de papusi. Da, orice copil ce a urmarit filmul Chucky va trai cu o teama fata de papusi, la fel cum teama fata de clovni este simplu de explicat. Insa am presupune ca un copil de 3-4 ani nu a avut ocazia sa vada infricosatorul film cu papusa ucigasa – asadar, de unde aceasta teama? Fie in urma unei experiente negative corelate in mintea copilului cu papusile, fie din cauza ca papusile pot fi pentru copil o bizarerie: arata ca o fiinta, uneori chiar vorbesc si se misca; insa nu sunt in viata – si apare brusc ideea: „daca prind viata?”…
