Despre fobii si temeri la copil – in general, orice copil se va confrunta cu diferite frici, fie ca ele sunt fobii (o frica irationala si intensa) sau doar temeri mai marunte, de o intensitate mai scazuta. Fricile copilului sunt absolut normale de cele mai multe ori, iar oricat de nejustificate, ciudate sau chiar amuzante li se pot parea acestea parintilor, este foarte important ca ele sa nu fie nici ignorate, nici luate in ras.
Despre fobii si temeri la copil
Teama de intuneric, de a sta singur acasa si de diferiti monstri sau fantome sunt cele mai frecvente frici la copil (chiar si la copilul mare, de peste 10 ani). De fapt, nu putini adulti se confrunta cu teama de intuneric sau de a sta singur in casa! Majoritatea copiilor vor dezvolta astfel de temeri, indiferent cat ar incerca parintii sa ii asigure ca nu au motive sa le fie frica.
Aceste temeri se nasc din ceea ce copilul aude de la alti copii, de la persoane ce doresc sa il sperie si sa il cuminteasca (vechile povesti cu bau-bau), din povesti, de la televizor; insa ele sunt deseori temeri instinctive – intunericul bezna sau singuratatea in casa mare nasc o stare de nesiguranta si o lipsa de control, ceea ce in mod normal creeaza anxietate.
Fobiile sunt acele frici fata de ceea ce nu te poate afecta sau rani, frici irationale, insa care se manifesta mai intens decat o simpla teama. Ca exemplu, un copil cu teama de intuneric va cere sa i se aprinda o lampa sau o va face el insusi; un copil cu fobie de intuneric va tipa si va intra intr-o stare de agitatie, de anxietate marita, chemandu-si parintii sa stea cu el sau fugind in patul lor. Fobiile cele mai comune sunt cele legate de intuneric, de paianjeni, de spatii aglomerate, de spatii inchise si mici.
Parintii nu trebuie sa ignore fobiile sau temerile la copil. Cand observa o frica mai mare sau mai mica de ceva anume, ei trebuie sa incerce sa ii explice ca sunt in siguranta, sa ii asigure ca nu li se poate intampla nimic. Aceasta insa nu va duce la disparitia fricii, insa il poate linisti pe copil intr-o anumita masura.
Incercati, chiar daca vi se pare iritant, sa nu ignorati chemarile copilului mic – el simte nevoia de a se simti protejat; asa ca, daca va striga noaptea, mergeti pana la el si asigurati-l ca totul este bine si ca e in siguranta. Insa feriti-va de extrema cealalta: sa il lasati, de exemplu, sa doarma des in patul vostru. Stati cu el in camera sa putin atunci cand va cheama, lasati-i o luminita aprinsa, insa nu il obisnuiti sa stea noaptea cu voi (frica nu ii va trece astfel).
Parintii nu trebuie niciodata sa rada si sa glumeasca despre temerile si fobiile copilului! Oricat de ciudate sau puerile vi se par, nu este cazul sa radeti de astfel de frici. Copilul poate sa isi ascunda uneori fricile – ceea ce i le intensifica – tocmai pentru ca va crede ca parintii sai vor glumi pe seama lui. Cand copilul crede ca deja este „prea mare” sa ii mai fie frica de intuneric sau monstri (poate ca parintii i-au spus ca de acum e copil mare), el va ascunde ce simte, va tacea – ceea ce nu rezolva nimic, deoarece frica sa va ramane si chiar va creste.
Parintii trebuie sa ii ofere copilului senzatia de securitate – iar cand discutam despre aceste temeri si fobii la copil, securitatea ii poate fi oferita printr-o lumina slaba in timpul noptii; prin lasarea usii intredeschise; prin chemarea unor colegi cand copilul trebuie sa stea mult singur acasa sau chiar prin oferirea unui animal de companie ce ii diminueaza frica de a sta singur in casa.
A se confrunta cu obiectul fricii nu ajuta un copil mic! Se recomanda uneori ca un om care traieste cu o teama anume sa se confrunte cu ceea ce ii inspira teama. O recomandare inadecvata pentru copii! Nu il ajuta – din contra, ii face rau – sa il obligati sa stea in intuneric; sa il obligati sa ia un paianjen in mana; sa il lasati mult timp singur… Aceasta nu va duce la disparitia fricii – caci desi copilul poate intelege ca nu i s-a intamplat nimic rau, nimic nu il face sa creada ca nu i se poate intampla niciodata nimic rau; in plus, aceste tipuri de frici sunt instinctive si nu procesate rational…
Parintii nu ar trebui sa se foloseasca de povesti cu monstri pentru a cuminti copilul. Temerile si fobiile legate de tot felul de creaturi care mananca copii sunt nascute uneori chiar de catre parinti, bunici sau alti adulti ce doresc ca copilul sa se linisteasca si sa asculte cuminte. A educa prin frica este cea mai ineficienta si daunatoare cale – chiar nu exista alta cale de a convinge copilul sa va asculte?! A ii inocula copilului o astfel de frica doar pentru ca el sa fie cuminte nu trebuie sa constituie o optiune – uneori, el va trai cu acea frica irationala mult timp, chiar si ca adult.
Cand fobia copilului este intensa, se manifesta intr-o stare generalizata de anxietate sau prin crize puternice insotite de manifestari fizice (palpitatii, transpiratie, greata, ameteli) este recomandat sa discutati cu un specialist – o astfel de fobie se poate agrava si il poate insoti toata viata. De asemenea, o anumita fobie specifica, daca se manifesta intens, cere sprijinul specialistului: si anume, fobia sociala.
 sau doar temeri mai marunte, de o intensitate mai scazuta.){kind=link}