Daca esti un parinte adoptiv, stii ca la un moment dat trebuie sa te confrunti cu o dilema importanta: cand ii spui unui copil ca este adoptat? Stii ca va veni si momentul in care trebuie sa ii spui adevarul, nu il poti minti toata viata. Insa posibilele sale reactii te sperie si este normal sa fie asa!
Nu exista un raspuns corect la intrebarea cand ii spui unui copil ca este adoptat, exista doar certitudinea ca trebuie sa ii spui. Copilul are dreptul de a sti de unde provine, de a face singur alegerea daca vrea sa isi cunoasca parintii naturali sau nu. Gandul la aceste lucruri te poate rani, simpla idee ca copilul tau (caci el este al tau!) ar simti nevoia sa isi cunoasca parintii naturali si ca ar putea simti pentru ei dragostea pe care ti-o datoreaza tie iti face rau. Dar ai datoria sa-i spui, la fel cum el are dreptul sa stie!
Chiar daca atunci cand va afla adevarul, copilul ar putea sa reactioneze negativ, trebuie sa stii faptul ca sentimentele lui pentru tine vor ramane pe termen lung aceleasi: la urma urmei, tu esti cel care i-a oferit siguranta materiala si mai ales siguranta emotionala. Tu vei fi mereu cel care l-a protejat si i-a oferit iubire. Dar trebuie sa realizezi ca, din pacate, nu esti si cel care i-a dat nastere si i-a oferit mostenirea sa genetica!
Asadar, cand ii spui unui copil ca este adoptat? Exista doua variante acceptabile: fie ii spui de la o varsta frageda, in jur de 5-7 ani, fie astepti pana la adolescenta. Fiecare varianta are avantajele si dezavantajele sale. Astfel, daca ii spui unui copil ca este adoptat de la o varsta mica, ai avantajul de a omite unele detalii dureroase si poti sa ii prezinti adevarul intr-o forma infrumusetata, ceea ce il va ajuta atat pe el, cat si pe tine!
Poti sa-i prezinti povestea lui dupa modelul unui basm: “vezi tu, mamica ta adevarata era foarte mica, speriata si singura, si s-a rugat la ingeri sa-i trimita pe cineva bun care sa-i ingrijeasca cu dragoste copilasul. Si acel cineva am fost eu, care i-am promis mamicii tale ca te voi iubi mereu, la fel cum te iubeste ea.
Si asa, ingerii m-au transformat pe mine in mamica ta!”. Printr-o poveste romantata, copilul va sti adevarul, desi nu ii va realiza adevarata semnificatie decat mult mai tarziu. Dar tu ti-ai facut datoria de a-i spune! Iar cand va mai creste si va fi pregatit, va veni el singur la tine sa afle amanuntele povestii! Si nu va trebui sa te confrunti cu reprosurile sale, ca in situatia in care ii ascunzi adevarul mult timp.
A doua varianta la intrebarea cand ii spui unui copil ca este adoptat este sa astepti pana cand este adolescent si va putea intelege situatia in toate aspectele sale. Acum, nu mai esti nevoit(a) sa infrumusetezi nimic, trebuie doar sa ii spui si atat! Dar faptul ca ai asteptat atat poate duce la o adevarata criza emotionala a copilului! Adolescenta este oricum o perioada frustranta pentru oricine, perioada in care schimbarile fiziologice si cele psihologice se imbina creand o confuzie cu care adolescentul se lupta constant.
In adolescenta apar si intrebari filosofice, de genul: “cine sunt eu?”, “ce scop am in viata?”, “de ce ne nastem?”, iar a-i spune de abia acum ca de fapt nu esti adevaratul sau parinte ii poate narui dintr-o miscare singurul element stabil din viata lui: dragostea parinteasca! De aceea, daca alegi acest moment sa ii spui adevarul, ai mare grija cum o faci: trebuie sa ii explici ca nu i-ai spus pana acum din teama ca te va iubi mai putin, ca tu simti pentru el exact ceea ce ai simti pentru un copil natural, ca nu conteaza acest aspect decat in masura in care il face el sa conteze.
Trebuie sa ii explici mica importanta pe care o are parintele natural: caci, la urma urmei, copilul va semana mai mult cu tine decat cu mama sa naturala. Asta pentru ca personalitatea nu este un dat genetic, ci se formeaza in cadrul socializarii in familie, iar modelul lui esti tu, nu o persoana care i-a dat nastere!
Daca alegi acest raspuns la intrebarea cand ii spui unui copil ca este adoptat si astepti pana la o varsta mai inaintata, este posibil sa apara inca o problema: daca cel mic nu prezinta absolut nici o asemanare fizica cu tine sau cu partenerul tau, el poate ca te-a intrebat de-a lungul timpului: “de ce tu si tata sunteti bruneti, iar eu blond?”, “de ce voi sunteti atat de scunzi, iar eu inalt si gras?”, etc., etc.
Iar daca ai ales sa-i raspunzi printr-o minciuna de genul: “tu semeni cu strabunica”, acea minciuna pe atunci inocenta se va intoarce cu putere asupra ta. Copilul acum adolescent te va invinovati pentru ca l-ai mintit si iti va reprosa ca merita sa afle adevarul dinainte. Si poate ca are dreptate, poate ca, oricat de mult te temi ca iubirea sa pentru tine s-ar diminua, trebuie sa-ti asumi riscul si sa-i spui timpuriu. Ia in calcul si ca reactiile emotionale, in special cele negative, sunt mult mai intense in adolescenta decat in copilarie!
Inca un aspect neplacut legat de intrebarea cand ii spui unui copil ca este adoptat: daca si cum ii spui adevarul despre mama sa! In mod logic, prima intrebare, fie ca este copil, fie ca este adolescent, va fi “cine este mama mea si unde este ea?”. Tu decizi daca ii spui si acest lucru sau nu. Dar retine ca el are tot dreptul sa afle aceste lucruri.
O varianta corecta ar fi sa-i spui ca este adoptat in copilarie, dar sa astepti sa ii spui adevarul despre parintii lui pana mai creste. Cel mai dificil la acest lucru este faptul ca te temi ca copilul va vrea sa-si intalneasca mama naturala si ca va simti pentru ea o iubire mai puternica decat pentru tine! Este o teama naturala, dar trebuie sa scapi de ea si sa te gandesti doar la binele copilului! Daca mama sa naturala a decedat, situatia ta, desi suna macabru, se usureaza!
Insa daca mama sa era prea tanara si nu avea posibilitatea financiara de a creste si educa un copil, atunci trebuie sa ii prezinti acest adevar, iar daca copilul va dori sa o cunoasca, ai datoria sa faci acest lucru pentru el! O situatie mai problematica apare in cazul in care mama naturala este inchisa in penitenciar din diverse motive: atunci, alegerea ta este de doua ori mai dificila! Gandeste-te la binele copilului si actioneaza la fel cum ai fi vrut ca parintii tai sa actioneze, daca ai fi fost in aceasta situatie!
Dupa cum s-a mentionat, nu exista un raspuns corect si care sa te scape de dificultati la intrebarea cand ii spui unui copil ca este adoptat. Exista doar datoria ta de a-i spune la un moment dat si dreptul sau de a afla!
