Divortul este un fenomen din ce in ce mai intalnit odata cu secolul al XIX-lea, in special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si din ce in ce mai frecvent in ziua de astazi. In S.U.A., la 1.000 de casatorii, rata divortului era de 173,9 in 1930, 231, 7 in anul 1950 si 259 in anul 1959. In 1998, la 2.244.000 de casatorii existau 1.135.000 de divorturi, ceea ce inseamna ca jumatate dintre casatoriile incheiate in S.U.A. se terminau prin divort. In ziua de astazi, situatia nu este mai buna. Si in Europa, rata divorturilor a crescut constant din 1960 incoace, inclusiv in Romania.
O cauza principala a cresterii numarului de despartiri oficiale o constituie facilitarea lor juridica, relaxarea motivelor desfacerii unui mariaj: astfel, exista cauze obiective (boala, inchisoarea pe viata, infidelitatea), cauze subiective – “din vina unuia din parteneri”(nu sta acasa, nu se ocupa de gospodarie sau de copii, nu castiga niciun ban) si cauze subiective – “din vina ambilor parteneri” (viata sexuala nu merge, nu ne intelegem) si in sfarsit, divortul “fara vina”, in care nu trebuie aratata sau motivata vreo vina a vreunuia dintre parteneri. (Sociopsihologia si antropologia familiei, Petru Ilut).
Despartirea prin consimtamant reciproc in multe tari nici nu mai cere prezentarea partenerilor la tribunal, fiind necesara doar o instanta civila. Insa nu numai liberalizarea divortului prin neculpabilizarea partenerilor duce la cresterea ratei casatoriilor anulate, dupa cum arata datele statistice. Care sunt atunci cauzele despartirii atator cupluri casatorite?
Exista un aparent paradox in ceea ce priveste cresterea ratei de divort: in societatea traditionala in care casatoriile erau aranjate si bazate pe interese, nu pe iubire, divorturile erau rare, iar in societatea moderna, in care casatoriile se incheie din dragoste, divorturile cresc. Explicatia? Tocmai de aceea: daca o casatorie este bazata pe sentimente de dragoste, afectiune, confort, respect, atunci ea se va termina in mod logic atunci cand aceste sentimente slabesc intr-o masura mare sau dispar! Daca casatoria nu este bazata decat pe nevoi afective si nu si pe nevoi utilitare – economice, educative – atunci partenerii sunt liberi sa se desparta si sa isi aleaga un nou partener de viata, in special in lipsa presiunii exercitate de existenta copiilor.
In societatea actuala, rolul familiei s-a diminuat si astfel aceasta instituitie si-a pierdut din putere: functia economica este acum indeplinita de macrostructuri sociale, functia educativa si de socializare a copiilor este indeplinita de institutii publice, iar functia cea mai importanta – cea de suport afectiv si emotional poate fi indeplinita si in afara familiei – parteneri necasatoriti, prieteni, colegi.
O alta cauza a sporirii accentuate a numarului de divorturi o constituie emanciparea economica a femeilor. In societatea moderna, femeia nu mai este sclava gospodariei, ea a intrat cu succes pe piata muncii si nu mai depinde astfel financiar de partener. Lipsa de constrangeri, independenta financiara ii permite femeii si o independenta emotionala fata de partener: ea nu mai este nevoita sa ramana cu sotul indiferent de circumstante. Legat de resursele financiare, in societatea moderna nu se mai intalneste des nici problema locuintei, care oprea deseori cuplurile casatorite de a se desparti oficial: astazi, partenerii isi pot gasi relativ simplu o noua locuinta, daca au un venit mediu.
Liberalizarea societatii si a moralei este o alta cauza a divortului. Scaderea sau chiar lipsa influentei religiei, disparitia moralei traditionale patriarhale si disparitia stigmatelor aplicate femeilor singure au dus la o permisivitate ridicata si o independenta accentuata a indivizilor. Aceste schimbari au provocat o modificare importanta si in privinta mentalitatii despre divort: astfel, despartirea nu mai este considerata un esec al vietii conjugale, ci chiar o solutie logica, o sansa pentru un nou inceput. Exista o relatie de interinfluenta, in ambele sensuri, intre aparitia acestei noi mentalitati si cresterea numarului de divorturi.
O variabila importanta in explicarea aparitiei divortului o constituie varsta partenerilor la casatorie: cu cat varsta acestora este mai mica, cu atat probabilitatea despartirii oficiale creste. Casatoriile timpurii implica lipsa maturitatii, intreruperea sau lipsa studiilor superioare, un capital material mic, lipsa experientei sexuale. Cu cat tinerii proaspat casatoriti sunt mai mici ca varsta, cu atat se inmultesc sansele ca pe perioada casniciei lor unul dintre ei sa isi gaseasca un nou partener, mai adecvat nevoilor lor.
Dar cel mai important aspect cand se vorbeste despre divort si factorul care poate fie sa impiedice, fie sa incurajeze despartirea este cel legat de existenta copiilor. Copiii afecteaza esential hotararea de a divorta, favorizand stabilitatea mariajului. Insa in anumite cazuri de limita, cand exista asa-numitii copii-problema (cu dizabilitati fizice sau psihice), sau cand exista nasteri premaritale, copiii pot favoriza despartirea partenerilor, caci contribuie la o atmosfera tensionata a vietii de familie. Insa de obicei, familiile in care exista doi sau mai multi copii se destrama mult mai rar decat familiile cu un singur copil sau cuplurile fara copii.
O cercetare sociologica din anii 1984-1985, efectuata de echipa profesorului Petru Ilut, arata ca in centrul insatisfactiei maritale si a deciziei de divort se afla un asa-numit “sindrom al incapacitatii de convietuire” reflectat de: lipsa iubirii intre partenerii, consumul abuziv de alcool, distribuirea inechitabila a sarcinilor in gospodarie si in cresterea copiilor, violenta fizica, sexuala si verbala si infidelitatea. La acestea se poate adauga si variabila: hobby-uri diferite in petrecerea timpului liber! Aceste probleme, desi unele par minore – precum cea a hobby-urilor – duc la aparitia unor neintelegeri si tensiuni in viata cuplului care, cu cat sunt mai mult neexprimate si reprimate, cu atat mai mult au sansa de a exploda la un moment dat si de a deveni inacceptabile – neputand fi solutionate decat prin divort.
