Bibanul – cel mai răspândit pește din apele Emisferei Nordice

Bibanul, sau Perca Fluviatilis, cum mai este denumit din punct de vedere stiintific, este o specie de pesti foarte comuna in Romania. Ea se gaseste in marea majoritatea a apelor de la noi. In fapt, bibanul se gaseste peste tot in Emisfera Nordica, in aproape toate tarile europene, in afara de unele din vest si Marea Britanie.

Acest peste prefera lacurile, insa poate fi intalnit si in rauri sau chiar in fluviul nostru, Dunarea. In afara de aceste locuri, bibanul se mai adaposteste si la fundul unor constructii antropice, precum barci sau pontoane. De acolo, el repereaza hrana, in cele mai multe cazuri pesti mai mici sau alte animale acvatice, o urmareste si o devoreaza.

Bibanul este o specie de pesti foarte facil de distins, in special datorita formei sale si a culorilor speciale. El se prezinta cu un corp usor ovalizat, cu inotatoarele aproape lipite una de cealalta. Gura sa este foarte ampla, iar dintii sunt ascutiti si relativ desi. Culoarea sa este bruna, cu nuante de negru si verzui. Pe partea posterioara, pestele are unele dungi negri. Inotatoarele bibanului sunt rosiatice.

Deoarece are o multime de solzi ascutiti pe cele doua inotatoare, aceasta specie poate reprezenta un pericol pentru cei care o pescuiesc, intrucat se pot taia in acestia.

Bibanul poate ajunge la o marime de 35 de centimetri si o greutate corporala de pana la jumatate de kilogram. Totusi, au fost gasite unele exemplare si de 4-5 kilograme si lungi de 50-60 de centimetri.

Aceasta specie de peste se hraneste cu mici pesti, larve, crustacee, melci sau si pui din aceeasi rasa cu el.

Bibanului ii place sa pandeasca hrana la adapostul creatiilor antropice, fie ca acestea sunt barci, mici ambarcatiuni sau alte lucruri asemanatoare. Ei prefera sa se hraneasca in special pe timpul zilei, in grupuri mari, de foarte multi membri. De altfel, ei stau in grupuri si convietuiesc in grupuri de pana la 50 de membri, avand un stapan pe care-l urmeaza. Aceste specii sunt obisnuite sa-si hartuiasca viitoarea hrana, pana cand aceasta nu mai poate face fata ritmului, dupa care o consuma. Se spune ca acesti pesti sunt activi si in anotimpul rece, mai precis iarna.

Pestii din specia la care facem referire devin maturi din punct de vedere sexual cand au trei ani – trei ani si jumatate. Exista si unele cazuri cand bibanii s-au reprodus si de la o varsta mai mica, insa in rare ocazii. Perioada in care ei se pot combina incepe in prima luna de primavara si se termina la sfarsitul acestui anotimp. De stiut este ca temperatura din apa trebuie sa aiba in jur de 15 grade pentru ca reproducerea sa aiba loc.

Dupa aceea, femelele depun ponta la inceputul verii sau primavara tarziu. Acest proces are loc in primele ore ale zilei. Icrele pot lua forma unor margele mici, de cativa centimetri. Bibanii pot depune cateva sute de mii de icre. Dupa ce ajung la un an, puii hiberneaza pe timp de iarna, neavand nevoie de prea multa mancare. El compenseaza perioada de lipsa de hrana in timpul primaverii, cand mananca cat pentru doua anotimpuri intregi. Cand implinesc patru ani, bibanul ajunge la maturitate deplina.

Cum se pescuieste

Nu trebuie sa uitati ca aveti voie sa pastrati un biban prin numai daca acesta are cel putin 12 centimetri.

Printre cea mai buna metoda de a prinde acest peste este prin folosirea unditei. In acelasi timp, puteti utiliza si o varga medie, cu carlig intre 4 si 8 si cu un fir de maxim 2 milimetri. Este de preferat ca momeala folosita sa ramana activa, fie ca ea este viermisor sau rama, pentru a atrage bibanii. Pescarul poate misca usor de undita, pentru ca pestii sa remarce.

Ca o alternativa, aveti si optiunea folosirii nalucilor pentru prinderea bibanilor. De fapt, capturile cele mai frumoase au fost obtinute in acest mod. Tot ceea ce trebuie sa stiti este ca lingura trebuie sa fie echipata cu un carlig nu dublu, ci triplu. Metoda de agitare a nalucilor trebuie sa se realizeze prin usoare scufundari. Daca reusiti sa prindeti pestele, el nu va avea sansa in naluca, iar perioada in care se va zbate va fi foarte scurta.

Carnea bibanului este foarte dulce si gustoasa. Ea se consuma si fripta sau in saramura. Deoarece este pescuit si de braconieri, intr-un numar relativ mare de ape, bibanul aproape ca a disparut. In ciuda acestui fapt nefericit, aceasta specie de pesti se numara inca printre cele mai raspandite in tara noastra si in Europa.