A incerca sa iti controlezi copilul si sa il convingi sa te asculte cuminte prin metode precum amenintarea sau mituirea este in mod clar o cale inadecvata, care poate avea urmari pe care parintele le-a ignorat, la care nu s-a gandit. Sigur, din cand in cand un parinte pur si simplu nu stie prin ce metoda sa isi faca copilul ascultator, insa la fel de adevarat este ca nu trebuie sa ne obisnuim copilul cu aceste metode de control.
Amenintarea sau mituirea copilului are efecte si mai nocive cand apare in contextul unui conflict in familie. De orice conflict intre parteneri este vorba, copiii sunt cumva prinsi la mijloc si, voit sau nu, sunt inclinati sa tina partea unuia sau altuia dintre parinti. Mai grav este atunci cand parintii insisi impun aceasta atitudine prin diferite metode, prin amenintare sau mituire.
De ce sunt implicati copiii in disputele dintre parinti? Este posibil ca parintele care insista sa-si atraga de partea lui copilul sa se simta in felul acesta ca avand mai multa dreptate decat celalalt, sa creada ca are un ascendent asupra lui si ca se va transa in favoarea sa conflictul. Sau, chiar stiind ca nu are dreptate, sa incerce sa castige trisand, avand copilul de partea sa.
Sau, si mai trist, avand multe greseli de asuns si de “cosmetizat“, sa foloseasca copilul pentru a-si atinge scopul. Este posibil insa si ca un copil sa ia atitudine si sa fie de partea unui parinte chiar fara stirea acestuia; copilului s-ar putea sa i se para normal sa participe alaturi de parintele “ales“ in conflictul dintre cei doi.
Revenind la subiectul general, copiii, de varsta mai mare sau mai mica, pot fi manipulati prin amenintare sau mituire si de alti membri ai familiei, in afara de parinti, care doresc sa-si atinga scopurile; un frate mai mare, un bunic, o matusa pot influenta copilul si-l pot manevra in cadrul disputelor familiale.
Amenintarea sau mituirea copilului pot avea urmari grave in viitor!
Amenintarea inseamna restrangerea libertatilor de care se bucura copilul (joaca la calculator, filmele, desenele animate, timpul petrecut afara, plimbarile in parc etc.), reducerea favorurilor (dulciuri, jucarii, carti sau imbracaminte) oferite lor in cazul in care nu “coopereaza“, supunandu-se sugestiilor sau cererilor explicite ale adultilor, controlul comportamentului prin teama (“Daca nu te culci devreme, vine monstrul”, ”Daca nu ma asculti, te dau la casa de copii”). “Nu mai iesi afara la joaca daca…” , “Nu-ti mai dau ciocolata daca…”, “Nu mai ai voie la televizor daca…”, “Nu ma capeti jucaria aceea daca spui…” s.a.m.d..
Amenintarile, mai mult sau mai putin restrictive, mai mult sau mai putin dure si serioase, incearca sa “dreseze“ copilul, asa incat el sa actioneze conform solicitarilor adultului. Este de la sine inteles ca o amenintare, de orice fel ar fi ea, are efect asupra unui copil. Are efect, de altminteri, si la varsta matura, de aceea nu trebuie sa ne miram ca un copil se supune rapid unui astfel de santaj in cazul in care este amenintat in diferite feluri.
Sensibil si receptiv la orice i se solicita din partea adultului, copilul se va conforma; va ascunde adevarul sau va minti daca i se cere, va indeplini diverse sarcini neplacute, se va supune neconditionat puterii exercitate de catre adult. Sunt, din pacate, si cazuri in care amenintarile adultului ating cote extreme, ajungand pana la pedepse corporale. Situatiile in care copilul este amenintat cu bataia daca nu asculta si nu se supune solicitarilor celui adult sunt adevarate cazuri sociale si ele trebuie condamnate si judecate de comunitate, iar violenta fizica exercitata asupra copiilor este pedepsita de lege.
Cealalta metoda, mituirea, este exact opusul primei. In loc sa se restranga libertatile si bucuriile copiilor, numarul lor este sporit daca se indeplinesc cererile adultilor. Mai multe dulciuri sau jucarii daca asculta, mai mult timp de joaca, mai multe libertati pot determina copilul sa faca exact aceleasi lucruri ca si cel amenintat.
Multi parinti “cumpara“ bunavointa, simpatia si cooperarea copilului pur si simplu mituindu-l. “Daca nu spui mamei ca m-ai vazut in oras, iti cumpar… iti dau…” , “Te las afara cu prietenii daca ….”, “Te las in excursie daca…” sunt promisiunile unor favoruri oferite copiilor in schimbul indeplinirii cererilor adultului, nu pe merite personale sau realizari, asa cum e normal. Acordarea de recompense pentru o minciuna, pentru participarea la o disputa casnica sau implicarea intr-o cearta dintre adulti anuleaza tot efortul facut de-a lungul timpului pentru educarea si formarea copillului de catre toti factorii implicati in acest proces.
De fapt, atat amenintarile, cat si mituirea, ambele metode sunt greseli comise de adulti in raport cu cei mici. Si ambele pot avea urmari grave in ceea ce priveste educarea copilului. Un copil amenintat creste cu traume; va fi un copil interiorizat, cu inhibitii si fobii. Un copil amenintat va invata sa fie duplicitar. Va creste cu frustrari si va dori sa se razbune. Nu va avea consideratie pentru propria persoana, va simti autocompatimire sau chiar se va condamna pentru slabiciunea de a se supune presiunilor celui adult. Va fi timid si se va teme sa-si manifeste personalitatea liber, fara constrangeri si amenintari.
Un copil mituit va pierde respectul pentru valori, pentru munca, adevar si dreptate. Va invata ca se pot obtine usor si fara efort tot felul de avantaje, daca incalci reguli general admise; daca accepti mici atentii, cadouri, favoruri, in schimbul tacerii, al minciunii, al inselarii increderii acordate. Un copil mituit nu va mai arata respect si consideratie pentru adulti si va avea dreptate sa n-o faca. Va invata sa manipuleze pentru a obtine ceea ce doreste, va invata ca totul poate fi negociat si vandut.
Tot ceea ce am aratat sunt numai cateva dintre posibilele consecinte ale actiunii de amenintare sau mituire a copilului. Este sigur ca ele sunt grave si ar trebui sa determine adultii sa nu foloseasca niciodata astfel de metode cu copiii. In lumea copiilor nu trebuie sa fie loc pentru violenta, minciuna, tradare, tristete, ridicol si teama. Depinde de noi, adultii, sa le facem viata frumoasa si ca lumea copilariei sa fie o amintire luminoasa pentru fiecare copil devenit adult.
