Va ganditi sa apelati la adoptie pentru a deveni parinti? In aceasta situatie, inainte de a trece la sirul de proceduri legale, care sunt destul de complicate, ganditi-va cu adevarat daca sunteti pregatiti pentru acest pas din punct de vedere emotional. Adoptia va face in mod legal parintii unui copilas – insa pentru a va simti parinti, este nevoie de mai mult decat de niste acte…
Pentru a adopta, veti trece prin cativa pasi legali necesari
Pe scurt, in primul rand, este necesara o evaluare a voastra, realizata de catre directia de protectie a copilului – care decide daca indepliniti criteriile pentru a oferi un camin bun (economic, dar si din punct de vedere emotional).
Veti primi o confirmare ce va permite sa adoptati, dupa care, cu acordul parintilor naturali sau al tutorelui copilului (daca exista), acesta va va fi incredintat timp de trei luni, perioada in care se va evalua modul in care copilul se adapteaza si in care relationati cu el. Instanta va aproba adoptia in functie de raportul facut de catre directia de protectie a copilului la finalul acestei perioade de proba.
Toate procedurile legale cer mult timp si veti fi prinsi in tot acest proces, fara a va mai putea sa va ganditi daca sunteti sau nu pregatiti pentru acest pas decisiv. De aceea, inainte de a demara procedurile legale pentru adoptie, ganditi-va la ce inseamna adoptia, ce inseamna a fi parinti si daca aceasta este o alegere buna pentru voi (si bineinteles, informati-va extins despre adoptie si discutati cu cei de la directia de asistenta sociala si protectia copilului).
Multe cupluri doresc sa adopte deoarece se confrunta cu infertilitatea – daca sunteti in aceasta situatie, inainte de a trece la adoptie, confruntati-va cu problema si incercati sa va vindecati emotional de acest mare gol interior – acela de a sti ca nu puteti avea propriul copil. Nu deveniti parinti adoptivi atat timp cat inca va plangeti infertilitatea si treceti prin stari depresive legate de incapacitatea de a avea propriul copilas. Deoarece atat timp cat nu faceti pace cu ideea, nu o acceptati si nu sunteti pregatiti sa treceti mai departe, sa va continuati viata, veti fi mereu cat se poate de constienti ca micutul nu este copilul vostru…
Inainte de a adopta, ganditi-va daca puteti trece peste faptul ca acest copil nu va mosteneste materialul genetic
Puteti creste cu afectiune copilul altcuiva? Puteti trece cu vederea ca parintii sai sunt necunoscuti (sau ca nu sunt exact modele civice)? Puteti accepta faptul ca, indiferent de mostenirea biologica, el va fi copilul vostru? Adevarul este ca, chiar daca nu va mosteneste biologic, copilul va fi al vostru – voi ii veti fi modele si voi il veti forma ca persoana. Formarea din timpul copilariei si influenta parintilor fac dintr-un copil ceea ce este el, caci, in afara de trasaturile mostenite, importante sunt modelele pe care le-a avut si ceea ce a invatat.
Nu va faceti asteptari prea inalte, visand ca veti fi o familie fericita din prima clipa – adoptia, pe langa faptul ca din punct de vedere legal este un proces oarecum greoi, este si emotional un proces mai lung. In special cu un copil marisor, cere timp ca acesta sa se obisnuiasca cu voi, sa se obisnuiasca sa va priveasca ca pe parinti, sa aiba incredere in voi si sa dezvolte atasament fata de voi.
In plus, nici voi nu va veti simti brusc ca parintii sai – desi uneori se mai intampla, la parintii adoptivi dragostea aceea neconditionata fata de copil nu apare spontan, ci se dezvolta cu timpul. Cand veti realiza ca micutul va are doar pe voi si ca depinde in totalitate de voi, cand ii veti privi ochii care va cer infometati afectiunea de care nu a avut parte, se va naste si iubirea de parinte…
Ce emotii va provoaca gandul ca veti adopta un copil?
Entuziasm, veselie, nerabdare, teama? Totul este normal: cand sunteti pregatiti sa deveniti parinti adoptivi, treceti de la nerabdarea de a avea copilasul la teama ca poate nu va veti descurca! Este bine daca va ganditi la ceea ce ii veti oferi copilului si daca veti fi parintii de care are el nevoie.
Este bine cand impreuna cu asteptarea se imbina si o oarecare frica – a fi pregatit nu exclude teama ca poate nu veti face fata ingrijirii copilului (orice parinte, natural sau adoptiv, simte aceasta teama, ca nu va fi destul de pregatit). Daca, insa, aveti inca dubii, daca va este teama ca nu veti putea sa va atasati de copil, daca tot va intrebati daca adoptia este cea mai buna alegere pentru voi – mai luati-va niste timp pentru a discuta impreuna si a va gandi la tot ceea ce inseamna a deveni parinte adoptiv.
Cand va ganditi in mod serios la adoptie, luati in considerare nu numai dorinta voastra de a fi parinti, ci si interesul copilului: veti putea sa ii oferiti ceea ce are nevoie un copil – in afara de aspectele concrete legate de crestere si ingrijire, si afectiune, ocrotire, educatie, o familie armonioasa? Veti putea sa il priviti ca pe propriul vostru copil – caci pana la urma, chiar daca el nu este biologic al vostru, voi veti fi cei care il formeaza si il pregatesc pentru lume, deci el chiar este copilul vostru! Uneori, dorinta de a fi parinte este atat de intensa, incat va orbeste si nu va ganditi la toate aspectele – insa pentru a sti ca veti fi parinti adoptivi buni, trebuie sa va ganditi la copil in primul rand.
Daca va simtiti cu adevarat pregatiti sa deveniti parinti adoptivi, sa nu uitati niciodata ca faceti un lucru bun, ca datorita voua, un copil va avea un camin cald si va primi afectiunea atat de necesara. Si ca el va fi copilul vostru nu numai din perspectiva legala – sunteti de acum raspunzatori pentru viata unui micut, cresterea si dezvoltarea sa, la fel ca un parinte natural. Pentru el, voi veti fi parintii sai, cei pe care se poate baza – si daca nu imediat, atunci in timp, voi il veti simti ca pe copilul vostru.
