Daca popularitatea jocului Monopoly este recunoscuta la nivel mondial, jocul Anti-Monopoly incepe sa fie din ce in ce mai apreciat. Jocul Monopoly a fost inventat in jurul anului 1904 de catre Elizabeth (Lizzie) J. Maggie Phillips, numele sau initial fiind “The Landlord’s Game” si a reprezentat o incercare de a exemplifica efectele negative ale monopolizarii.
Jocul Anti-Monopoly se doreste a fi o replica pentru primul, fiind creat in anul 1973 de catre profesorul universitar de economie de la “Universitatea de Stat din San Francisco”, Ralph Anspach. Numele initial al jocului a fost “Bust the Trust”, pentru ca mai tarziu sa fie schimbat in Anti-Monopoly.
Cum am spus si anterior, Ralph Anspach a realizat acest joc cu scopul de a confrunta regulile impuse de vechiul Monopoly. Desi dorinta celei care a creat jocul Monopoly a fost aceea de a ironiza monopolul, se pare ca prin faptul ca jocul a devenit atat de popular ideea a fost aceea ca monopolul este benefic. De aceea Ralph Anspach a dorit sa demonstreze prin jocul Anti-Monopoly ca monopolul poate avea consecinte foarte grave.
Pentru a demonstra efectele negative ale monopolului pe parcusrul intregului joc, “actiunea” acestuia porneste intr-un stat in care monopolul isi spune cuvantul, efectiv finalul unui joc obisnuit de Monopoly. Daca in jocul Monopoly proprietatile imobiliare si toate serviciile apartineau statului, in jocul Anti-Monopoly toate acestea sunt afaceri private care au fost transformate in posesie unica. Jucatorii interpreteaza rolurile unor “judecatori” care aduc acuzatii oricarui sistem de monopol, incercand sa stabilizeze statul fictional de pe plansa de joc.
De-a lungul timpului, au existat mai multe versiuni ale acestui joc, iar plansa a cunoscut si ea diferite modificari.
In anul 1984 a aparut o varianta a jocului Anti-Monopoly in care jucatorii puteau alege daca sa interpreteze rolul celor care monopolizau sau rolul competitorilor. Spre deosebire de taxele si ratele fixe impuse de jocul Monopoly, in Anti-Monopoly jucatorii pot impune propriile taxe, competitorii putand sa isi imbunatateasca orice proprietate oricand doresc, in timp ce monopolistii sunt nevoiti sa detina cel putin doua proprietati inainte de a primi posibilitatea sa construiasca ceva pe acestea, iar taxele impuse de ei sunt mult mai mari.
In timp ce jucatorii care interpreteaza rolul competitorilor doresc sa realizeze un profit cinstit, monopolistii impun preturi si taxe exagerat de mari pentru a-i distruge pe competitori, dar si pentru a realiza un profit mult mai mare, pe cai nu tocmai corecte.
Jocul Anti-Monopoly este un excelent joc de familie, un “joc al secolului 21” asa cum a fost numit in nenumarate randuri.
Strategii ale jocului Anti-Monopoly
La inceputul fiecarui joc de Anti-Monopoly, jucatorii sunt impartiti in doua tabere: unii dintre ei vor reprezenta competitorii, iar ceilalti vor reprezenta monopolistii. Diferentele dintre aceste doua tipuri de jucatorii sunt clarificate inca de la inceput: competitorii sunt cei care stabilesc taxe si chirii accesibile si in conformitate cu legea, isi pot construi bunuri imobiliare de indata ce detin o proprietate, isi pot construi chiar 5 case pe o proprietate; pe de alta parte, monopolistii vor incerca sa faca ce stiu ei mai bine… adica sa monopolizeze prin impunerea unor chirii imense pentru bietii “arendasi”, pot construi abia dupa ce au “monopolizat” un cartier intreg (casutele de aceeasi culoare), pot construi 4 case pe fiecare proprietate si pot merge destul de des in “inchisoare”.
In acest joc, cele mai importante “personaje” sunt micii antreprenori care vor incerca pana la finalul jocului sa “distruga” sistemul de monopol. Avand in vedere ca jucatorii sunt impartiti in doua tabere, iar regulile sunt diferite, victorios va fi cel mai bogat competitor. Acesta trebuie sa ii falimenteze pe toti monopolistii, dar si sa ii inlature pe ceilalti competitori.
Pe langa faptul ca jocul Anti-Monopoly este foarte distractiv, putand fi jucat atat de catre copii, cat si de catre adulti, acesta are o mare importanta economica si sociala, fiind in acelasi timp si un joc educativ.