Ogarul de Ibiza (numit si Podenco Ibicenco), asa cum ii spune si numele, face parte din grupul ogarilor. Are o talie medie, subtire, avand mai degraba o forma aparent delicata, prin gatul si picioarele lungi si drepte. Coada este, de asemenea, lunga si subtire, dar ca si intregul corp, este puternica. Inaltimea la greaban variaza intre 56 si 76 cm. Ogarul de Ibiza ajunge chiar si la greutatea de 25 kg.
Nasul este rozaliu, iar urechile ii stau intotdeauna ridicate. Se cunosc trei tipuri de astfel de caini: cu par scurt, cu par lung si cu par sarmos. Cel mai des intalnit exemplar este cel cu par scurt, ogarul de Ibiza cu par lung fiind foarte rar. Blana poate fi alba sau rosie in intregime, ori o combinatie intre aceste doua culori. De fapt, blana nu poate fi chiar rosie, ci mai degraba rosiatica spre aramie.
In prezent, sunt folositi ca animale de companie si mai rar la vanatoare, iar in trecut, erau folositi tot la vanatoare, spre exemplu, la prinderea rozatoarelor mici sau a iepurilor. Calitatile acestei rase sunt extraordinare, indeosebi datorita faptului ca are un corp bine construit, iar inaltimea ogarului de Ibiza poate ajunge undeva pe la 70 centrimetri. Insa aceasta inaltime sau greutatea mai sus mentionata nu trebuie vazute ca niste reguli, deoarece, dupa cum bine stiti, de multe ori, exemplarele dovedesc contrariul.
La fel precum celelalte rase de ogari, ogarul de Ibiza are o istorie ce se intinde pe mai bine de 4.000 de ani, in acest sens existand dovezi de necontestat, cum ar fi desene ale acestor caini pe diverse obiecte de arta din perioada Egiptului antic. Se spune ca fenicienii sunt cei care au dus ogarul de Ibiza pe insula cu acelasi nume si prin imprejurimile acesteia din Spania. Desi au trecut 4 milenii, aceasta rasa nu s-a schimbat aproape deloc, sau probabil s-a schimbat motivul pentru care oamenii il cresc. Daca acum atatia ani, ogarul de Ibiza era folosit in special la vanatoare, acum este un campanion ideal si nepretentios.
In ceea ce priveste starea clinica a ogarului de Ibiza, pana nu acum nu au existat cazuri in care acesta sa fi suferit de boli ereditare. De obicei, este sanatos si are o stare buna. Cum spuneam, nu este pretentios, mai ales in ceea ce priveste hrana si se poate adapta foarte usor cu mancarea de la mesele dumneavoastra. Insa ar fi indicat sa se bucure de o hrana speciala, pe masura lui, aleasa cu grija. Are un apetit iesit din comun, parand mai degraba dispus sa manance oricat ii dati. Intocmai, trebuie sa-l hraniti adecvat, astfel incat sa capete energia de care are nevoie, insa nu exagerat.
Ogarul de Ibiza este o rasa inteligenta, de o eleganta covarsitoare, si care, fata de stapan, este loial si angajat prin natura lui. Se poate adapta oricarui mediu, insa daca este tinut in apartament, este indicat sa fie scos cel putin de trei ori pe saptamana (in afara iesirilor scurte de zi cu zi) in spatii foarte intinse, intrucat este activ si, prin urmare, are nevoie de miscare. Fiind foarte inteligenta, cand vine vorba de metodele punitive de dresaj, aceasta rasa nu raspunde comenzilor, ba chiar poate riposta.
Cu toate acestea, in general, ogarul de Ibiza este linistit, insa cu primul zgomot suspect va latra, ceea ce, pe langa un bun companion, il face si un caine potrivit sa va apere locuinta. Nu devine violent fara motiv, se comporta adecvat printre ceilalti caini, deci este un animal care se poate dezvolta printre copii, neprovocand niciun fel de probleme, doar sa-i rezervati timp sa se obisnuiasca incet cu noii membri ai familiei.
Pretul unui ogar de Ibiza nu este foarte ridicat, in comparatie cu calitatile pe care aceasta rasa le prezinta. Singurul defect sau inconvenient, sa-i spunem asa, este faptul ca uneori poate deveni zgomotos, insa nu nelinistit. Spunem zgomotos, caci este foarte activ si iubeste compania oamenilor, tocmai de aceea, are nevoie de minimum doua ore pe zi sa-si consume energia. Trebuie sa va ganditi serios daca aveti de gand sa cresteti o astfel de rasa, deoarece poate rupe mare parte din timpul dumneavoastra.
Daca va doriti tare mult un ogar de Ibiza, macar sa va rezervati trei zile pe saptamana in care sa petreceti ore bune alaturi de el. Totodata, daca locuiti intr-o zona aglomerata, intens circulata, trebuie sa fiti atenti, caci ogarul de Ibiza este atat de entuziast cand iese din casa, incat nu va lua in seama amenintarile. Nu este nevoie sa va comportati agresiv cu el, nici sa ridicati tonul, in schimb, este recomandat sa le vorbiti bland, caci numai asa vor intelege ce vreti de fapt sa le transmiteti. Ogarul de Ibiza poate trai pana la 15 ani, desi unele exemplare au trait chiar si pana la 17 ani.
, asa cum ii spune si numele, face parte din grupul ogarilor.){kind=link}