Parentingul blând constă într-o educație asociată cu empatia, respectul și înțelegerea. Acest stil de parenting îmbunătățește comunicarea și relația părinte-copil. Cum se realizează educația blândă, prin încurajarea comportamentului pozitiv al copilului?
Navigare rapidă în articol:
1. Stil de parenting
Când vine vorba despre parenting există mai multe tipuri:
- Parenting permisiv – cu o disciplină bazată pe toleranță pentru greșeli
- Parenting autoritar – în care disciplina este strictă, părinții își doresc să aibă un copil perfect și să dețină controlul
- Parenting blând – care este un stil ce se încadrează între parentingul permisiv și parentingul autoritar.
Majoritatea stilurilor de parenting sunt construite mai puțin pe înțelegere și mai mult pe disciplină și corectare a comportamentului. Copiii însă nu sunt niște roboți, ei sunt oameni care pot greși, care au nevoie de sprijinul și dragostea părinților, nu de comenzi și pedepse când sunt obraznici.
Părinții nu trebuie să se concentreze doar pe comportamentul copiilor; atenția lor trebuie să fie asupra sentimentelor acestora. Sentimentele contribuie la comportamentul copiilor. Prin înțelegerea sentimentelor se poate gestiona și comportamentul lor. Un accent pe sentimente poate aduce cu siguranță și rezultate mai bune atât pe termen scurt, cât și lung, în comportamentul copiilor.
Totuși stilul parenting blând este altfel, el are la bază înțelegerea copilului. Părinții acceptă și răspund adecvat emoțiilor copilului, cu blândețe și aplicarea de recompense, astfel schimbându-i și comportamentul nedorit. Asta nu înseamnă să-l lase să facă ce vrea, când vrea și să-l mângâie cu vorbe calde și emoții pozitive, ci să încerce să-l facă să înțeleagă unde a greșit. În loc să-l respingă, să-l certe, să-l critice vehement, mai indicat este să-l înțeleagă și să-i explice calm cum trebuia să procedeze.
Construirea stimei de sine a copilului
Părinții trebuie să aibă ca scop în educație și construirea de stimei de sine a copilului. Asta înseamnă acceptare de sine și încredere în sine. Stima provine din conștientizarea valorii personale.
Pentru asta părinții trebuie să învețe cum să corecteze comportamentul negativ al copilului care i-ar putea limita performanța.
2. Educația blândă
Acest stil de pareting încurajează comportamentul pozitiv al copilului și se bazează pe recompense în loc de pedepse. El constă în aplicarea unor strategii simple și eficiente pentru principalele probleme cu care se confruntă părinții copiilor, în viața de familie. Asta înseamnă:
Bunătate și empatie
Bunătatea și empatia parentală ajută în reducerea emoțiilor negative, precum frica, ura, furia și tristețea copilului. În educația parentală blândă se pune accent pe căldură, bunătate, afecțiune, conexiune, încurajare.
Părinții trebuie să se pună în locul copilului și să empatizeze cu el, să afle ce nevoi și emoții îl fac să aibă un anumit comportament. Ei trebuie să-l încurajeze, să nu mai fie timid, pentru a-i construi încrederea în sine.
Pentru unii copii, lumea poate fi un loc plin de experiențe stresante, mai ales dacă aceștia au probleme de integrare senzorială și pot face o criză din orice, pot urla la orice disconfort pe care îl simt. Unii copii se dezvoltă mai repede, alții însă mai lent decât semenii lor. În ziua de azi mai ales, acest lucru este normal, pentru că vremurile sunt stresante, pline de conflicte, iar familiile devin tensionate.
Criza de furie a copilului poate apărea de exemplu din cauza mai multor factori: schimbări de program, oboseală, stres, foame, nevoia de a petrece mai mult timp cu părinții, etc. Prin empatie, părinții înțeleg copilul și îl ajută să treacă peste această criză.
Multe studii sugerează că, de cele mai multe ori, copilul vrea ca părinții să-i fie aproape, astfel încât ei să vrea să se oprească din treburile zilnice și pur și simplu să fie acolo alături de el. Cu siguranță și o simplă îmbrățișare caldă contează enorm pentru copil, mai ales atunci când el are nevoie de ea. Prin urmare, părinții trebuie să fie aproape de copilul lor cât mai mult timp, deci să fie disponibili. La fel ca și părinții, copilul are nevoie de atenție, de cineva care să-i iubească și să-i respecte sentimentele.
Respect
Părinții trebuie să-și trateze copilul cu respect și nicidecum să-l comande, să-l pedepsească sau să-l critice. Ei trebuie să-l educe într-un context sigur, echilibrat, blând, în care vocea lor este respectată. În loc să țipe la copil, părintele trebuie să-i explice simplu și calm ce alternativă ar avea pentru ca să se simtă mai bine și comportamentul lui să fie altul. Acest stil de educație dă rezultate pozitive în dezvoltarea copilului.
Înțelegere
Părinții trebuie să țină cont de nevoile copilului și de comportamentul acestuia. Ei trebuie să înțeleagă că un copil este în curs de dezvoltare și nu are maturitatea emoțională și comportamentală a unui adult.
Copiii au abilități limitate de a-și regla emoțiile și acționează din instinct. Ei au nevoie de o relație sănătoasă cu părinții, de îmbrățișări, de înțelegere și dragoste. Pozitivitatea părinților îi face să se simtă în siguranță, mai ales dacă au o vârstă fragedă.
În concluzie, părinții trebuie să profite la maximum de timpul pe care îl petrec împreună cu copilul. Ei pot avea activități distractive și obiceiuri care să le aducă copiilor o stare de bine.
Sfaturi pentru un părinte, pentru a avea o relația mai bună cu copilul său:
- Fii atent la copil, la emoțiile și sentimentele lui
- Vorbește cu el despre sentimentele lui, pentru a-l face să învețe din fiecare experiență și să se simtă în siguranță
- Fii curios cu privire la ceea ce își dorește, ascultă-l cu atenție și nu-l judeca, respingându-i emoțile
- Arată empatie față de el, suportă-i sentimentele, pentru că fiecare om vrea să fie înțeles
- Nu acționa la nervi când greșește, pentru a nu regreta mai târziu unele vorbe și gesturi neplăcute
- Fă-ți timp pentru el, încurajează-l și fii blând pentru a construi o relație bazată pe încredere, compasiune și bunătate.
Anumite limite și disciplina
Prin educația blândă părintele este și puțin exigent, adică sensibilitatea lui este îmbinată și cu un grad de control și disciplină. Asta înseamnă că părintele stabilește anumite reguli, dar este dispus să le încalce uneori și să facă mici compromisuri în limitele normale.
Părintele stabilește o serie de limite, își disciplinează astfel în mod eficient copilul, gestionând și probleme importante cum ar fi anumite conflicte din familie, cu școala, cu treburile, prietenii, etc.
