Paștele este cea mai importantă zi din calendarul creștin, este o zi de comemorare a învierii lui Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Există multe poezii în care scriitorii români au scris despre măreția acestei sărbători creștine. Mihai Eminescu a fost un scriitor religios, care a crescut în religia creștin-ortodoxă și care a scris poezii despre Paște, poezii care sunt adevărate rugăciuni.
Navigare rapidă în articol:
1. Poezii de Paște
De Paști – Tudor Arghezi
„La toate lucarnele și balcoanele/ Au scos din cer îngerii icoanele/ Și-au aprins pe scări/ Candele și lumânări.
Orașele de sus, în sărbătoare,/ Au întins velnite și covoare,/ Și ard în potire Mireasma subțire.
Și din toate ferestrele odată,/ Mii și sute de mii,/ Heruvimii fac cu mâna bucălată/ La somnoroșii copii.”
Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani
„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…/ Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna./ Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul/ Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,/ Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură…/ Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…/ Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…/ Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere/ Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,/ Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…/ Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii/ Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.”
Hristos a înviat – Vasile Militaru
Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!/ Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi/ Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă/ De câte ori creştine o auzi.
Hristos a înviat în firul ierbii,/ A înviat Hristos în Adevăr;/ În poieniţa-n care zburdă cerbii,/ În florile de piersic şi de măr.
În stupii de albină fără greş,/ În vântul care suflă mângâios,/ În ramura-nflorită de cireş,/ Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta creştine/ Cât bine ai făcut sub cer umblând,/ Te simţi măcar acum pornit spre bine/ Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?/ Mai vrei pieirea celui plin de Har?/ Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?/ Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte/ În aur măcar azi te-au îmbrăcat/ Cu serafimii-n suflet imn fierbinte/ Ai drept să cânţi: Hristos a înviat!
În ziua de Paști – Elena Farago
„Toți copiii azi se îmbracă/ Cu ce au ei mai frumos/ Și părinți lor le cânta/ Învierea lui Christos.
Și la masă ciocnesc astăzi/ Toți copiii cei cuminți,/ Ouă roșii și pestrițe,/ Cu iubiții lor părinți.
Toți copiii azi șanț darnici/ Căci ei știu că lui Christos,/ Îi șanț dragi numai copiii/ Cei cu sufletul milos.”
Vezi aici un video cu poezia – La Paști de George Coșbuc:
Noaptea Învierii – Nichifor Crinic
„Din spumă de vișini răsare conacul/ Sub nemărginitul safir înstelat./ Aprins de-așteptare, pândește buimacul/ Strângându-și toporul sub brațu-ncordat.
Troianul de floare l-ascunde ca norul/ Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit./ Din sânge, rachiul, din minte, amorul,/ Străpung cu duhoare văzduhu-nflorit.
E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;/ Tămâie e-n codri și smirnă-n grădini,/ Spre marea minune se-naltă natura/ Cu ierburi și arbori schimbați în lumini.
Un clopot răsună, răspund celelalte,/ Talazuri rotind în eter,/ Se umplu de vuiet tăcerile-nalte/ Și sufletul lumii se suie spre cer.
Buimacul înjură păruta zăbavă/ Cu care creștinii se duc spre altar/ Pur, crinul credinței se leagănă-n slavă/ Să-l miruie roua cerescului har.
Conacul e singur. Ai casei plecară./ Zăvoarele astăzi pe uși nu se pun,/ Deschisă e poarta oricărui de-afară./ În noaptea-nvierii tot omul e bun.
Acasă rămâne bunica oloagă./ Iisus înviatul lucește-n iatac./ Bătrâna-n fotoliu, sub candeli, se roagă/ Când intră năvală tălharul buimac.
Alături e lada crezută cu-o sumă/ Ce face un diavol din omul mărunt,/ El strânge toporul de parcă-l sugrumă/ Smuncindu-l în aer sălbatic și crunt./
Bătrâna se uită la el fără frică,/Cu chipu-n văpaie, de candeli nimbat,/ Ea crede că omul o cruce ridică/ Și glasul ei cântă: “Hristor a-nviat!”
Ce caldă blândețe, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit?/ Se năruie brațul ce vru să lovească,/ Toporul îi cade cu zgomot icnit.
Se mișcă nălucă Iisus în icoană/ Și-nvăluie-n aur tăcutul iatac,/ Podeaua răsună de stranie zvoană/ De parcă-n adâncuri ar geme un drac.
Atât a fost totul. Acum se frământă/ Ca noru-ntre vânturi de nord și de sud;/ Cu mintea trezită și-asupră-i răsfrântă,/ Se vede deodată nemernic și crud.
Cu spaimă zărește, surprinse-n trezie,/ Dihănii de beznă ce-n suflet se-ascund,/ Precum într-o apă când e străvezie/ Vâscoase jivine târându-se-n fund.
Sub bolta-nstelată, ce stă-n sărbătoare,/ Pământul se-ntinde smălțat ca un preș,/ Tot omul lumină, tot pomul, o floare,/ Doar el, pângăritul, se simte un leș.
Bătrâna-l privește de parcă-l răsfață,/ Străină cu totul de zbuciumul lui;/ Ea pare bunica lui însuși, de față,/ Ca-n vremea când, fraged, era doar un pui.
Mergea împreună cu sfânta bătrână/ În nopți ca și asta la Domnu’ Hristos,/ Rădeau ghioceii în chita din mână/ Și inima floare s-o ducă prinos.
O, glasuri de clopot și ropot de toacă,/ Odrasla de înger rămasă-napoi,/ Cascadă de munte căzută-n băltoacă,/ Zăpadă de suflet topită-n noroi!
Zdrobit îngenunche și geme: „Iertare,/ Iertare, iertare” , cu grai sugrumat./ Bătrâna-l privește cu-adâncă mirare,/ Iar glasul ei cântă: „Hristos a-nviat!”
Hristos a Înviat – Eugenia Bun
„Doamne ce mare minune/ Ne-ai trimis pe această lume/ Un copilaș, pe Domnul Iisus/ Care pe o rază, vine de sus/ Fiu al Tatălui Ceresc/ Doamne, Doamne îți mulțumesc!
Pentru că El ne-a iubit/ Pe cruce a fost jertfit/ Și a treia zi a înviat/ Păcatele ni le-a iertat/ Hristos a Înviat!”
Vezi aici un video cu poezia – În ziua de Paști de Elena Farago:
Nu l-au cunoscut – Nicolae Iorga
„Oricât de sfânt era Iisus/ Și cât de lămurit prin lut/ Vedeai pe cel venit de sus/ Și ai săi nu l-au cunoscut.
A trebuit că trupul sau/ De mucenic să-l bată-n cuie/ Că să se-arate Dumnezeu/ Și că la ceruri să se suie.”
Învierea – Mihai Eminescu
„Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,/ Al morții rece spirit se strecura-n tăcere;/ Un singur glas îngână cuvintele de miere,/ Închise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mani moșneagul cu barbă că zăpadă,/ Din cărți cu file unse norodul îl învață,/ Că moartea e în lupta cu vecinică viață,/ Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și pradă.
O muzică adâncă și plină de blândețe/ Pătrunde tânguioasa puternicile bolți:/ „Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,/ Inveninand pre însuși izvorul de viete,
Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,/ S-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,/ În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase/ A noastre rugi,/ Părinte, organelor se smulg.”
2. Poezii cu iepurașul
Vine iepuraşul
„Iepurică-iepurel,/ Stă tot anul cuminţel./ Vine doar în primăvară,/ În grădină, de cu seară./ Căci, vezi bine, el cunoaşte/ Când e vremea pentru Paşte!
Şi atunci, de dimineaţă,/ După ce te speli pe faţă,/ Tu să cauţi în grădină,/ Pe sub tufe de sulfină,/ Ouă roşii, bombonele,/ Ciocolată, acadele.”
Zi de sărbătoare
„Azi e zi de sărbătoare;/ Paştele-i aici!/ Iepuraşul vine-n grabă/ Să aducă la pitici/ Prăjituri şi bombonele/ Numai dacă-au fost cuminţi.”
Vezi aici un video cu poezia – La Paști de George Topîrceanu:
