Un proverb spune că „o mamă bună valorează cât o sută de profesori”: este adevărat, mama este cea care ne dă viață, ne protejează, ne oferă afecțiunea atât de necesară și care ne „face oameni”! Mama este cea mai importantă ființă în viața unui copil, fapt dovedit (dacă mai era nevoie) de multiple studii pe animale și oameni ce sunt nevoiți să crească fără figura maternă.
Datorăm multe mamelor noastre, prin ele am învățat să privim viața și lumea, ele ne-au format de la începutul vieții noastre. Totuși, relația dintre o mamă și copilul ei nu este întotdeauna simplă și armonioasă. Mama, ca oricine altcineva, este un om care poate greși.
Înțelepciunea populară, însă și cercetările, evidențiază relația specială și caldă ce se formează între mame și copiii de sex masculin (este de ajuns să ne gândim la expresii precum „băiatul mamei” sau „lumina ochilor ei”). Însă în ceea ce privește relația cu fiicele, lucrurile stau adesea diferit. Sigur, o mamă poate greși și poate adopta stiluri parentale nesănătoase și față de băieți. Dar cu fetele, se întâmplă mai des…
Mama indiferentă
Deși bunul simț ți-ar zice că o mamă își iubește și prețuiește copilul întotdeauna, realitatea nu arată chiar așa! Fie că iubirea maternă este umbrită de alte aspecte, fie că unele femei nu au pur și simplu instinct matern, există mame care privesc copilul ca fiind un plus nedorit în familie sau ca un animăluț de companie ce trebuie dresat. Sună oribil, însă se întâmplă. Există fete care au crescut cu o mamă rece, care nu le-a oferit vreodată acea iubire atât de dorită. Copilul se simte ca un „decor”. Această mamă se retrage emoțional, este inaccesibilă și nu ține cont de sentimentele fiicei sale.
Mama șefă și critică
Această mamă este genul de părinte care nu face decât să ceară și să se aștepte de la copil să facă așa cum trebuie. Copilul, disperat după apreciere și afecțiune, se străduiește să facă ce i se cere, însă nimic nu este vreodată destul de bun. În loc de vorbe calde de laudă, aude critici și alte cerințe. Nimic nu pare să o mulțumească și se poartă ca un dictator.
Mama geloasă
Greu de crezut, însă există și femei care chiar sunt geloase pe fiicele lor. Ele intră în competiție cu acestea, dorind să dovedească că rămân frumoase, tinere, iubite de către soț, chiar dacă sunt mame. Un instinct întunecat (și gelozia născută de iubirea tatălui pentru fată) le face să invidieze tot ceea ce tânăra fiică poate face și poate avea. Aceste mame abuzează de fiicele lor, fie simbolic, făcându-le să se simtă urâte, proaste, bune de nimic, fie chiar fizic, lovindu-le.
Mama sufocantă
Alte mame se identifică într-atât cu fiica lor, încât nu mai fac separarea dintre propria viață și viața copilului lor. Sufocă, sunt iubitoare, dar excesiv de protective și în același timp încearcă să trăiască prin fiică. Orice bucurie sau tristețe este legată de copilul lor, orice reușită este legată de reușita copilului lor. In acest tip de relație, fiica, ajunsă adult, se trezește că încă nu are viața ei, mama folosindu-se de șantaj emoțional pentru a controla viața copilului.
Mama prietenă
Cine a văzut serialul „Gilmore Girls” probabil a admirat relația atât de apropiată și egalitară dintre mamă și fiică. Ce este rău în a fi prietena fiicei tale? Nimic – în afară de “micul detaliu” că…un copil nu are nevoie de un prieten în persoana părintelui, ci de un adult care să-l ghideze și care să aibă autoritate! Aceste mame, deși bine-intenționate, vor observa că nu dețin autoritate, că nu pot reintra în rolul de părinte care disciplinează odată ce au devenit amicii copilului.
Mama copil
Unele femei nu sunt pur și simplu pregătite să devină mame. Ele devin neajutorate și se bazează pe fiica lor să le ajute, forțând-o astfel să se maturizeze peste noapte. Această situație se întâmplă în special în cazul mamelor cu mulți copii (iar fiica cea mare devine practic mama fraților și surorilor mai mici) sau a mamelor cu probleme de tipul dependențelor. Este trist, dar unele fete sunt forțate să aibă grijă de mama lor, să se asigure că ajunge acasă, că mănâncă, că se culcă etc..
Mama este figura centrală în viața copilului și este adevărat că unele femei nu pot fi mame prea bune, dezvoltând relații deficitare și nesănătoase, mai ales cu fiicele. Aceste tipuri prezentate sunt doar tipuri teoretice, viața reală fiind mult mai complexă (niciodată o persoană în carne și oase nu se va potrivi perfect unui model pe hârtie).
Insă, așa cum se explică în alte articole, părintele este doar un om care poate greși. Să nu uităm că adesea femeile care au eșecuri în rolul de mame au avut la rândul lor o mamă inadecvată, care le-a rănit… După cum spune un vechi proverb românesc: „Cum este mama, la fel și fiica.”
