Babușca face parte din grupul celor mai numeroși pești de apă dulce. Are denumirea științifică de Rutilus rutilus și apare în răuri și lacuri, distribuția sa fiind foarte extinsă, mai ales în Bazinul Hidrografic al Dunării, în Nipru, Nistru dar și alte ape curgătoare ce se varsă în Marea Neagră și Marea Caspică. Apare de asemenea în numeroase iazuri, lacuri naturale și artificiale de la noi din țară precum sunt: Lacul Scroviștea, Lacul Căldărușani, Lacul Roșu, Lacul Snagov, Lacul Bicaz, etc.
Preferă mai ales apele dulci și stătătoare, iazurile și bălțile care au nisip și mâl pe fundul apei. De asemenea apare și în ape salmastre, sau în apele liniștite care au cursul domol și stufăriș, lacurile reci de munte, cu maluri abrupte și plante acvatice printre care peștele se poate ascunde. În apele Dunării apare o specie asemănătoare Rutilus pigus sau babușca de Dunăre.
Aspectul acestei specii este asemănător roșioarei, iar uneori chiar este confundată cu ea. Pe partea dorsală coloritul peștelui este albăstrui, cenușiu sau cu o tentă verzuie, iar pe părțile laterale și pe burtă are o nuanță alb-argintie. Corpul este alungit și acoperit de solzi mijlocii, gura este puțin oblică, iar botul scurt, destul de gros. Ochii sunt mari, au irisul de culoare roșie-portocalie.
Înotătoarea caudală este adânc bifurcată și are un colorit roșiatic. Înotătoarea dorsală este mare, de formă trapeizoidală și are marginea gri-cenusie. Înotătoarea anală este poziționată în fața peduncului caudal și are o tentă roșiatică de asemenea. Aripioarele pectorale sunt în pereche și au marginile cenușii. Aripioarele ventrale sunt poziționate în dreptul înotătoarei dorsale dar în partea opusă a corpului, în zona ventrală a acestuia. Acest mod de dispunere a aripioarelor ventrale face diferența clară dintre acest pește și roșioară.
Babușca poate ajunge în cazuri excepționale la lungimea corpului de 30-32 cm și greutatea de cel mult 600 g. De regulă acest pește are 20-24 cm și greutatea de până în 300 g.
Maturitatea sexuală a acestui pește apare la vărsta de 2-3 ani. Reproducerea are loc în lunile calde de primăvară (la sfărșitul lunii aprilie și începutul lunii mai), când temperatura apei este mai mare, de aproximativ 12-15 grade Celsius. Femela este foarte prolifică, poate depune 21000-120000 icre. Acestea au un colorit gălbui și sunt mici, cu diametru de 2 mm. Depunerea icrelor are loc în apropierea malului, la adâncime mică. De regulă femela începe să depună icrele în miezul zilei, iar procesul poate dura toată ziua, uneori chiar și noaptea.
Dacă temperatura apei este destul de mare, icrele eclozează după o săptămână, în alte condiții mai vitrege, pot ecloza după 10 zile sau două săptămâni. Larvele plutesc aproape de suprafața apei, ascunse printre plantele acvatice și stuf, iar hrana lor constă în Daphnia sau Cyclops, dar și alge filamentoase. Pe la mijlocul lunii august peștisorii înoată liber în apă, nu se mai ascund printre plantele acvatice ca până acum și apar în toată albia răurilor, mai ales în mijlocul lacurilor unde se hrănesc la fel ca peștii adulți.
Astfel de pești înoată în bancuri mari deoarece babușca este o specie de cârd. Uneori pot fi observați alături de roșioare și cărășei, iar hrana lor constă din alge, plante acvatice, insecte acvatice, larve de insecte din apă, crustacee de dimensiuni mici, icre ale altor specii de pești.
Video – Babușca – specia Rutilus rutilus:
