Auzim despre stres pretutindeni: este, intr-adevar, o epidemie a vremurilor actuale; stiati insa ca si bebelusul poate fi afectat de catre stres? Chiar daca, in linii mari, viata sa se invarte in jurul programului de somn, de mese, de baite si schimbare a scutecului, chiar daca nu are probleme, decizii de luat si responsabilitati, stresul poate sa il afecteze si pe micutul bebe. Importanta este reactia parintilor atunci cand un bebelus comunica faptul ca este stresat: pentru ca micutul nu are capacitatea de a se linisti si calma singur, parintele este cel care trebuie sa raspunda reactiilor sale la stres si sa ii ofere reasigurare.
Ce este de fapt stresul?
Stresul este un concept prima oara utilizat de catre biochimistul Hans Hugo Bruno Selye, care a studiat capacitatea oamenilor de a face fata provocarilor mediului, a factorilor externi si a celor interni ce ii influenteaza; se vorbeste despre suprasolicitarea psihica a omului odata ce este confruntat cu o situatie dificila sau amenintatoare.
Astfel, stresul este o reactie a organismului provocata de anumiti factori sau agenti stresori, o stare de tensiune, frustrare si anxietate provocata de perceperea unei amenintari sau de dificultatea de a se adapta la cerintele si provocarile mediului, de dificultatea de a rezolva o problema sau o nevoie.
Stresul naste o stare de frustrare, anxietate, coplesire, teama; fiecare om va percepe in mod diferit stresul (unii tind sa se simta tematori, neajutorati, altii sa se simta furiosi) – sub influenta acestei stari, organismul va elibera hormoni ai stresului, care provoaca diverse reactii fizice (transpiratie, tremuraturi, palpitatii, dificultati in respiratie, dureri). Pe termen lung, o stare generala de stres provoaca probleme serioase de sanatate.
Desi stresul este privit ca fiind o stare negativa, care da nastere la emotiii negative si care poate avea efecte negative asupra bunastarii si a sanatatii, stresul este o reactie normala si care poate avea si efecte pozitive: de a motiva persoana, de a o stimula si de a o face sa se fereasca de amenintarea perceputa (hormonii stresului ajuta omul sa raspunda provocarii, sa reactioneze pentru a indeparta amenintarea sau problema).
Ce il streseaza pe un bebelus?
Dupa cum s-a mentionat, si un bebelus poate fi afectat de catre stres, care nu iarta pe nimeni. Mai mult, sub influenta factorilor genetici si a conditiilor exterioare, un bebelus poate fi mai predispus la stres decat un altul, poate resimti starea de tensiune, frustrare, neajutorare, coplesire mai usor si mai intens decat un altul. Si reactiile la stres pot fi diferite in intensitate: un bebelus poate deveni doar ceva mai agitat, un altul poate deveni extrem de iritabil si plangacios.
Bebelusul devine stresat daca nevoile sale nu sunt indeplinite adecvat sau daca se simte amenintat in orice fel. Cei mai comuni factori stresanti sunt astfel foamea si lipsa de somn: cand aceste nevoi de baza nu sunt indeplinite la timp, bebe devine stresat (iar daca neglijenta parintilor face ca aceasta intarziere in ingrijirea bebelusului sa fie frecventa, poate sa se instaleze o stare generalizata de stres).
Agentii stresanti exteriori care streseaza frecvent bebelusul sunt temperatura prea ridicata sau prea scazuta si zgomotul, care provoaca reactii negative (in afara de asa-numitul „zgomot alb”).
Boala este declansatoare de stres: organismul raspunde la amenintarea reprezentata de boala printr-o stare de stres secundar.
Abuzul si neglijenta parintilor streseaza un bebelus, ceea ce nu este un fapt greu de inchipuit (un bebe neingrijit, ignorat, lasat singur, nehranit etc.). Insa chiar si un bebe iubit si bine ingrijit poate deveni stresat daca el simte ca nu primeste destula atentie din partea parintilor: iar un bebe cere cam toata atentia! Dupa cum s-a mentionat, unii micuti sunt mai predispusi la stres si reactii emotionale intense la cel mai mic factor stresant.
De aceea, multi bebe se streseaza si reactioneaza negativ atunci cand nu isi mai vad si aud parintii in preajma, cand acestia il lasa o perioada singur (unii bebe se streseaza rapid, altii pot ramane singuri mai mult timp). De asemenea, desi unii parinti incearca sa invete bebelusul sa se calmeze singur, astfel ca nu raspund mereu cand acesta plange, cel putin in primele luni, este intotdeauna de preferat sa raspundeti la chemarile micutului, la plansul sau (lipsa reactiei parintilor il va stresa si mai mult, deoarece bebelusul nu are inca abilitatea de a se calma si linisti de unul singur).
Prea multe persoane noi in jurul sau il pot stresa pe bebelus, in special daca parintii nu raman in apropierea sa – el se poate simti amenintat de prezentele straine. Cand apare o persoana noua, este mereu de preferat ca unul dintre parinti sa ramana macar prima oara aproape de micut.
Conflictele in familie – cand mama si tata se cearta, bebe se streseaza! Intotdeauna micutul trebuie ferit de la a asista sau a auzi certuri si dezbateri mai aprinse intre parintii sai. Dar chiar si starea de furie reprimata, de tensiune si tristete a unui parinte este perceputa de catre bebelus, care va fi influentat de aceasta stare negativa.
Ce pot face parintii pentru a alunga stresul bebelusului?
Bebelusul nu stie si nu poate sa se linisteasca si sa se calmeze de unul singur atunci cand resimte o stare de stres! Astfel ca parintii, in afara de indeplinirea nevoilor sale, trebuie sa raspunda la reactiile sale care semnaleaza stresul si sa il reasigure si linisteasca. Macar in primele luni, nu il lasati sa planga fara a interveni: mergeti si oferiti-i atentia si afectiunea cerute (se pare ca bebelusii alinati imediat atunci cand plang vor plange din ce in ce mai putin!).
Linistiti bebelusul care manifesta stres: a-l lasa sa incerce sa se calmeze singur nu este o optiune buna (nu este cazul sa va ganditi ca il „caliti”, este doar un bebe si un bebe are nevoie de iubire si atentie). Fiecare bebe va prefera diverse cai de a il reasigura si linisti: leganat, plimbat, tinut in brate, masat, baite, cantat…
Cea mai importanta este apropierea de micut: a il atinge, a il privi in ochi si a ii vorbi si canta este o cale de a reduce stresul micutului si a-l linisti (studiile arata ca bebelusii care beneficiaza de atingeri tandre, contact ochi-in-ochi si carora li se vorbeste manifesta stres mult mai rar si putin intens, avand reactii mai echilibrate in fata agentilor stresori).
