Cand copilul afecteaza relatia dintre partenerii de viata si aceasta nu intr-un sens pozitiv? Deseori, atunci cand acestia nu au fost pregatiti pentru venirea pe lume a unui bebelus, cand nu au fost pregatiti sa devina o familie… Sigur, nimeni nu poate spune ca este „cu adevarat pregatit”!
Insa atunci cand va considerati pregatiti doar pentru ca ati citit cam tot ce era de citit despre cresterea copilului in teorie si atunci cand va ganditi doar la ce dragut va fi sa aveti un bebe, ce idilica este imaginea familiei fericite, atunci cand nu constientizati realitatea ca a deveni parinti implica si greutati si o schimbare mare – atunci este foarte probabil ca un copil va afecta relatia dintre voi. Oricat va doriti un scump bebelus, niciodata nu va ganditi ca totul se rezolva de la sine si totul va merge ca pe roate!
Noile roluri de parinti – adaptarea
Cand copilul afecteaza relatia dintre partenerii de viata ? Cand acestora le este foarte greu sa se adapteze la noile lor roluri – mama si tata, fara insa a uita de vechile lor roluri – parteneri si iubiti. Este poate o dificultate majora la venirea pe lume a copilului. In primul rand, a te obisnui ca ai devenit parinte, cu tot ceea ce presupune aceasta. In al doilea rand, a putea sa iti vezi partenerul asa cum era inainte, sa nu il percepi ca fiind total schimbat. Des, tatal are dificultati in a-si mai vedea partenera ca pe o iubita, ca pe partenera sa – el o vede ca fiind o mama, o schimbare drastica.
Aceasta dificultate duce la afectarea intimitatii (emotionale si fizice) intre parteneri. In afara de recuperarea fizica a mamei, in afara de oboseala extrema, noua imagine de mama il face pe partener sa se indeparteze oarecum de ea uneori – in special din perspectiva intimitatii fizice (nu o mai vede pe ea ca fiind femeia dorita si iubita sa). Insa si mai des, noua mama este cea care respinge intimitatea fizica – trupul ii este schimbat, iar imaginea sa de sine are de suferit: nu se mai vede ca fiind un obiect al dorintei. Asa ca respinge incercarile de intimitate ale partenerului, indepartandu-l (si aceasta pentru ca ea nu mai are incredere in sine, nu se mai vede ca fiind atragatoare si isi ignora sexualitatea).
Nevoile copilului sunt puse pe primul loc
Ceea ce este normal. Insa copilul afecteaza relatia dintre parteneri in sensul ca ei uita ca si partenerul de viata are nevoie de atentie si afectiune. Totul se centreaza pe copilas – si partenerii uita unul de altul. Aceasta in special cand discutam despre relatia mama-copil: mama nu vede decat micutul, el este centrul sau, uitand de partenerul ei de viata.
Uneori, tatal se simte putin gelos pe copil, care a venit deodata si a schimbat tot, care i-a „furat” partenera si iubita (nu este motiv de jena sau de vinovatie – aceasta arata doar cat de importanta este afectiunea din partea partenerei, care se axeaza acum pe copil si il poate neglija pe partener). Tatal se poate simti chiar exclus, cand este plecat ziua la serviciu, iar seara simte ca nu isi prea gaseste locul in noua atmosfera.
Timp in doi
Ca proaspeti parinti, a gasi timp in doi pare imposibil! Copilul afecteaza relatia in sensul in care are nevoie de atata grija, incat cei doi parinti uita sa mai petreaca timp unul cu altul, si aceasta nu numai cat este bebelus, ci uneori pe perioada intregii copilarii. In plus, in primele luni, rude binevoitoare vor veni in casa sa ajute – ceea ce distruge orice intimitate. Ce este important pentru relatia intre parteneri – sa fure macar cate o jumatate de ora sau cateva ore in weekend pentru a sta doar ei doi (daca rudele sunt oricum incantate sa stea cu micutul) si sa petreaca timp pur si simplu stand impreuna cand bebe sforaie…
Oboseala extrema
Din primele luni in special, va destabilizeaza. Lipsa de odihna, alaturi de restul schimbarilor practice si emotionale, duce la o stare de tensiune negativa. Acumulati frustrari – si ce mod de a revarsa acele frustrari este la indemana? A incepe certuri cu partenerul, certuri care se nasc des din lucruri care ar fi putut fi rezolvate rational – insa persoana epuizata nu mai are energie sa fie rationala…
Treburile in casa
se aduna, iar daca partenerii nu colaboreaza, totul devine o lupta. In general, mama este cea care trebuie sa faca treburile in casa in timp ce are grija si de bebelus. Tatal este cel care continua sa lucreze, iar eventual mai ajuta din cand in cand in casa si cu micutul. In afara de realitatea ca o mama nu le poate face pe toate cand are un copilas – o mare problema este lipsa empatiei si a intelegerii intre partenerii de viata: fiecare considera ca el este cel care munceste mai mult, pe cand celalalt nu are chiar atatea de facut!! Este important ca cei doi sa comunice si sa inteleaga faptul ca, desi personal li se pare ca munca lor este cea mai grea, celalalt nu taie frunze la caini!
Si este important ca tatal sa inteleaga cat de epuizanta este cresterea unui bebe – daca se asteapta ca totul sa fie in ordine acasa, ca mama sa se descurce ca pe roate cu ingrijirea micutului, atunci intelegerea nu este posibila. Treaba de parinte este grea si in doi – insa de unul singur ea devine extenuanta – asadar, ca tata, a fi pregatit pentru un copil inseamna a sti foarte bine ca rolul de tata nu inseamna doar sa te joci, sa ii citesti si sa faci fete caraghioase la copil! Inseamna a ajuta concret in ingrijirea copilului si a incerca sa fii prezent.
Si astfel se ajunge la o alta situatie cand copilul afecteaza relatia intre parteneri (nu copilul in sine, ci venirea sa pe lume) – atunci cand unul dintre parinti nu e pregatit sa renunte la unele lucruri: tatal se gandeste ca totul va fi la fel in viata sa, ca nu va fi nevoit sa faca mari schimbari, ca nu va fi nevoit sa renunte la nimic! Un tata poate fi incantat de ideea de a avea un scump bebelus – insa poate gandi ca, pentru el, nu este nevoie sa se schimbe prea multe. Poate gandi ca oricum mama va sta acasa doi ani, deci va putea sa aiba grija de copil, in timp ce el isi poate continua viata de zi cu zi: serviciu, iesiri in oras, hobby-uri…
Daca nu se accepta faptul ca a fi parinte inseamna a iti asuma schimbari, a renunta macar o perioada la unele activitati pentru a fi mai mult acasa, atunci vor fi probleme. Insa si pentru mama, renuntarea poate fi o problema: daca ea nu este pregatita sa renunte o perioada la cariera sa, la viata sociala activa, la visele ei in plan profesional pentru implinirea viselor in plan familial.
Este nevoie de cunoasterea si acceptarea prioritatilor, pentru a evita resentimentele (iar cand bebe vine fara a fi fost planificat, este nevoie de asumarea responsabila a schimbarilor ce vor urma si planuirea vietii in viitor). Lucrurile nu pot fi la fel dupa aparitia copilului, ambii parteneri trebuie sa stie aceasta – iar pentru ca lucrurile sa fie mai bune si nu mai rele, trebuie sa se accepte compromisul si schimbarea.
Cand copilul afecteaza relatia dintre parteneri? Cand apar resentimente din partea unuia, resentimente legate de faptul ca nu a stiut daca vrea cu adevarat sa devina parinte in acel moment! Mama epuizata poate rabufni si gandi „tu ai vrut copilul, dar acum nu faci nimic”, tatal nepregatit poate gandi „tu ai vrut copilul, acum de ce te plangi atat?”… De aceea, parintii pregatiti sunt parintii care doresc amandoi aceasta schimbare si care se pregatesc impreuna pentru aceasta (ceea ce este posibil doar daca respectati planificarea familiala).
Banii
Cand copilul afecteaza relatia dintre partenerii de viata? Cand situatia lor financiara face ca, dupa cheltuielile necesare pentru copil, sa ramana cu prea putini bani pentru altele. A deveni parinti fara a va fi gandit exact la cheltuielile detaliate ce vor fi necesare este un pas gresit. Extrem de multe dintre conflictele in cuplu pornesc de la frustrari legate de lipsa resurselor financiare, ce devin frustrari generalizate in viata cuplului.
In final, nu copilul afecteaza relatia intre partenerii de viata – ci schimbarea aceasta majora a vietii lor, schimbare la care ambii trebuie sa se gandeasca. Trebuie ca ambii sa realizeze CE INSEAMNA UN COPIL – nu inseamna un scump micut care sta cuminte in carucior! A fi parinte este cea mai frumoasa si implinitoare experienta, atat pentru mama, cat si pentru tata – insa aceasta nu inseamna ca nu este si cea mai grea! Iar cand abordezi ideea de a avea un bebe cu naivitate, imaturitate, risti ca aceasta experienta care poate fi atat de minunata sa devina una care afecteaza relatia de cuplu si care afecteaza familia…
