Imaginati-va o lunga plimbare, intr-un camp de lavanda inflorita. Un vis ce ar putea deveni realitate, la scara mai mica, intr-un colt de gradina, pe care l-am putea rezerva pentru cultivarea acestei minunate flori. Putine plante sunt atat de indragite si de cunoscute, precum Lavandula angustifolia (Levantica), inconfundabila prin parfumul sau si apreciata pentru multiplele intrebuintari, in parfumerie, produse cosmetice, in fitoterapie etc. Numele sau provine din cuvantul latinesc “lavare”, din care au derivat fr. “laver” si it. “lavando” (a spala) si a fost dat de naturalistul suedez, Karl von Linne.
Din aceasta etimologie se poate intelege ca, de foarte mult timp, Levantica era folosita pentru a parfuma hainele proaspat spalate. Si astazi exista obiceiul ca planta uscata, pusa in saculeti de panza, sa fie asezata in sifoniere, pentru a da o mireasma placuta garderobei. Originara din bazinul estic al Mediteranei, din Africa de Nord, Insulele Canare, India, Asia de sud-est, Lavandula (Levantica) apartine familiei Lamiaceae si cuprinde 28 de specii, toate plante aromatice, crescand in regiuni secetoase, insorite si stancoase. Dintre acestea, mai cunoscute, ca plante de gradina sau crescute in ghiveci, sunt:
Lavandula angustifolia (Levantica) – adevarata Lavanda, careia i se mai spune si Lavandula officinalis, cea din care se extrage cel mai bun ulei esential. Poate sa ajunga la un metru inaltime, are frunzele subtiri, de culoare verde – argintie. Florile mov – violet se dezvolta la capatul unor tije lungi, neramificate.
Lavandula latifolia (lavanda aspic) – are frunzele mai late si foarte parfumate, iar florile cresc la capatul unor tije ramificate. Infloreste mai tarziu decat alte specii, incepand cu iulie – august.
Lavandula hybrida – este un hibrid natural, rezultat din speciile mentionate anterior, descoperit intamplator si cultivat, dupa 1900, pe mari suprafete.
Lavandula ‘Blue scent’ – este un hibrid artificial, care infloreste abundent, inca din primul an.
Cultivare si ingrijire
Lavandula angustifolia (Levantica) poate fi cultivata pe suprafete mari, pentru valorificarea ei in diverse domenii sau ca decor, in gradina, ca bordura naturala pentru alei, in ghiveci, pentru balcoane si interior. Nu este pretentioasa, putand creste in pamant obisnuit de gradina, usor calcaros, cu un bun drenaj. Pentru ca se dezvolta sub forma de tufa, este bine ca distanta intre doua plante de levantica sa fie de 30-40 de centimetri. Lavanda prefera lumina solara directa si temperaturile ridicate.
Daca achizitionati o Lavandula angustifolia (Levantica) in ghiveci, de la florarie, este bine sa ii schimbati vasul cu unul mai mare, iar daca o transplantati in gradina, trebuie mai intai curatate radacinile, indepartate cele care nu sunt sanatoase si, eventual, ciupite varfurile celor prea lungi. Cultivata intr-un sol potrivit, care sa ofere nutrientii necesari, lavanda nu are nevoie de fertilizator, decat putin ingrasamant organic.
Se uda moderat, atunci cand pamantul de la suprafata este uscat. Ritmul de crestere este lent, o tufa bogata, cu multe flori, obtinandu-se dupa doi – trei ani. Toaletarea plantei este necesara, pentru a-i da o forma frumoasa, cu proportii echilibrate si pentru a-i stimula cresterea si inflorirea. Daca nu va fi “aranjata” prin taiere, tufa va degenera foarte repede (se lemnifica tulpinile, dupa care se usuca).
Toaletarea se face dupa inflorire, reducandu-se lastarii la ¾ din lungimea lor. In zonele cu temperaturi foarte scazute in timpul iernii, aceasta operatie se poate face si primavara, pentru ca lastarii netaiati rezista mai bine la ger. Lavandula angustifolia (Levantica) suporta, iarna, si temperaturi de -20 de grade Celsius, desi ar fi bine ca, in aceste conditii, sa fie protejata, prin musuroire (pamant adunat in jur) sau cu o folie de plastic.
Inflorire
In functie de specie, Levantica infloreste de la sfarsitul primaverii, pana toamna tarziu, in splendide nuante de albastru, violet, mov sau alb, la capatul unor tije florale lungi, delicate. Florile sunt foarte rezistente, dureaza mult timp si chiar dupa ce se usuca, isi pastreaza forma si parfumul. De altfel, si frunzele sunt persistente, reflexele argintii conservandu-se pana la urmatorul sezon cald, in pofita temperaturilor scazute ale iernii. Pentru un frumos buchet de levantica uscata, pus intr-o vaza in interior (va arata foarte bine), florile trebuie taiate cand sunt deschise doar pe jumatate.
Inmultire
Inmultirea plantei Lavandula angustifolia (Levantica) se face prin seminte, semanate primavara, in lunile martie – aprilie sau prin butasire, in iulie – august. Se taie lastari de 4-6 centimetri si se planteaza in vase mici, umplute cu pamant de gradina, amestecat cu nisip, care se vor aseza la caldura si lumina, pana butasii prind radacini (aproximativ, in doua luni). Cand acestea sunt suficient de dezvoltate si planta isi incepe ciclul de crestere, se transplanteaza in locul dorit.
Daunatori si erori de cultivare
Parfumul puternic al lavandei o apara de daunatori. Singura problema este legata de imbatranirea plantei, semnele fiind lemnificarea tijelor si golirea de lastari la baza. Daca aveti grija sa o toaletati cu regularitate, aceasta situatie poate fi evitata. Nu ezitati sa puneti, in fiecare vara, butasi pentru inradacinare, in felul acesta asigurandu-va ca veti avea mereu tufe de lavanda tinere, sanatoase si bogate.
Lavandula angustifolia (Levantica) poate decora gradina intr-un mod foarte original, daca este cultivata, de exemplu, in jurul trandafirilor agatatori sau de-a lungul peluzei, in siruri de culori diferite (alb, violet, albastru). Un contrast spectaculos se obtine cu tufe de lavanda crescute langa alte specii, cu flori galbene sau portocalii, cum ar fi trandafirii de India sau varietati de Helenium. Un vas de ceramica, de 30-40 centimetri inaltime, cu lavanda inflorita, va face din balcon sau din terasa un loc inconfundabil, cu atat mai mult cu cat, in limbajul simbolic, legat de flori, Levantica inseamna tandrete, iubire si sinceritate.
