Linul este o specie de pesti care poate fi gasit in marea majoritate a apelor de pe continentul nostru, exceptie facand cele din partea de nord a Europei, dar si cele din Marea Britanie, unde nu exista o foarte mare cantitate din acesti pesti.
In Romania, linul este prezent in multe lacuri, iazuri si balti. El prefera apele statatoare, de aceea este foarte rar intalnit in rauri.
In ceea ce priveste aspectul sau, linul are un corp indesat si lat. Solzii sai sunt marunti si ii acopera toata suprafata. Gura pestelui este relativ mica si ingusta, la fel ca si ochii sai. De remarcat faptul ca majoritatea masculilor din aceasta specie sunt mai mici decat femelele. Acestia pot fi diferentiati fata de femele prin faptul ca au inotatoarea ventrala mai groasa.
Linul poate avea mai multe culori, in functie de apa in care salasluieste. Astfel, el poate fi negru, cu nuante de verde si galben daca traieste in ape mlastinoase si verde, cu nuante de cafeniu si galben, daca peste isi are habitatul in zone precum crescatoriile de crap. Putinii lini care traiesc in ape curgatoare au spatele verde si burta galben-aurie.
Lungimea medie a unui lin este intre 20 si 40 de centimetri, in vreme ce greutatea se situeaza intre jumatate de kilogram si un kilogram. In unele situatii, aceasta specie poate atinge si lungimi de pana la 70 de centimetri si greutati de pana la trei kilograme.
Linul se simte cel mai bine in apele mlastinoase, cu vegetatie subacvatica din belsug. In aceste zone el isi cauta de mancare cel mai mult. Icrele femelelor de lin se depun pe algele de la fundul apelor.
Pe timp de iarna, acest peste isi construieste un culcus in mal, unde-si petrece tot anotimpul friguros.
In ceea ce priveste hrana linului, aceasta este constituita in principal din insecte de apa, larve, melci, rame si scoici. De asemenea, el mananca si mugurii plantelor subacvatice. Deoarece este un peste foarte lent, el isi consuma cu greutate hrana si tocmai din acest motiv alte specii pot profita si ii pot fura mancarea.
De obicei, linul devine matur din punct de vedere sexual dupa trei-patru ani de viata. Reproducerea are loc la jumatatea primaverii si se incheie pe la sfarsitul verii. Temperatura apei trebuie sa fie in jur de 25 de grade pentru ca acest proces sa aiba loc cum trebuie. O singura femela de lin depune cateva sute de mii de boabe de icre (pana la 500.000-600.000, uneori chiar si mai mult). De aceea, specia este recunoscuta drept una dintre cele mai prolifice din acest punct de vedere.
Carnea de lin nu este neaparat extraordinara, asta in principal deoarece se simte foarte bine gustul de mal. Totusi, daca este tinut in apa curata, dupa cateva zile, acest gust nu mai este atat de pregnant, iar saramura de lin este una excelenta.
Daca doriti sa incercati sa pescuiti lin, atunci trebuie sa stiti ca metodele pe care le puteti folosi se apropie de cele utilizate in cazul carasului. De regula, pe carlig trebuie sa puneti insecte, rame, cocoloase de paine su mici bucati de mamaliga. Intrucat linul traieste in acelasi locuri ca si crapul sau carasul, exista posibilitatea sa prindeti si aceste specii de pesti.
Pentru a beneficia de o prada imbelsugata, utilizati o varga de trei-patru metri. Asigurati-va de faptul ca aceasta are un capat subtire si o pluta mica. Cel mai bun carlig pentru capturarea linului este cel de 6-8, desi unii pescari folosesc unul chiar mai mic.
Dupa ce a fost scos din apa, linul nu moare imediat, el ramanand viu o perioada de timp suficient de indelungata, incat sa va permita sa-l aduceti acasa, cu singura conditie ca trebuie sa-l inveliti in ceva umed.
