Mugurarul este o pasare vioaie, cantatoare, care nu depaseste marimea unei vrabii si face parte din familia Fringillidae, a pasarilor cu ciocuri late care se hranesc cu seminte, cunoscute cu numele de cinteze. Mai mult decat atat, mugurarul apartine grupului de cinteze forestiere care traiesc intr-un habitat variat, larg, alcatuit din zonele montane impadurite din Europa si pana in China.
Prefera mai ales padurile de conifere, de pin, dar apare frecvent si in parcuri, gradini, livezi, poieni si margini de padure. Numele acestei pasari vine de la obiceiul ei de a ciuguli mugurii copacilor, deseori distrugand si mugurii pomilor fructiferi din livezi, ceea ce devine o problema pentru culivatorii de fructe.
Are corpul mic si delicat, cu penajul frumos colorat, cu lungimea de 16-18 cm si greutatea de 32-34 g. Masculul are penajul mai elegant, pe partea dorsala gri-cenusiu, pe partea ventrala rosiatic sau roziu, aripile si coada negre, zona de sub coada alba si capul negru. Femela are penajul predominant in nuante de culori sterse gri-maronii. Mugurarul are picioarele subtiri, terminate cu degete lungi si gheare ascutite, puternic curbate. Ochii sunt mari, ca doua margele de culoare inchisa, apar pe partile laterale ale capului.
Aceste pasari traiesc in efective de 8-10 exemplare, de multe ori pot fi observate in capaci, cum stau nemiscate pe ramurile acestora si oferind prilejul de a le fi admirate frumusetea coloritului penajului. Chiar si in lunile de iarna stau pe ramurile copacilor si arbustilor, care sunt acoperite cu zapada. Hrana lor consta din fructe de padure, muguri si seminte de artar, arin, tei, mesteacan, carpen. Pasarea desface semintele cu ciocul puternic, apoi il curata de resturile de seminte de pe el, astfel incat de multe ori acesta are un aspect putin ros. Atat femela cat si masculul emit sunete frumoase, ecouri placute pe tot parcursul anului si nu doar in perioada de imperechere.
Cand vine vremea clocitului, in lunile aprilie-mai, masculii sunt agresivi intre ei, isi apara cuibul, femela si puii. La inceputul lunii aprilie femela isi face cuibul in copaci, in padurile mixte, de conifere, sau pe arbusti, la inaltime realtiv mica fata de sol. Acesta are o forma putin adancita si este alcatuit din crengute subtiri, fire uscate de ierburi, licheni, muschi si radacini. In interior cuibul este captusit cu frunze, pene, par si panza de paianjen.
Ponta consta din 4-6 oua mici, care sunt clocite doar de femela timp de 14 zile. Masculul nu se ocupa de incubarea oualor, insa are grija de femela, ii aduce hrana in cioc la cuib. Dupa eclozarea oualor, apar puii care sunt hraniti de ambii parinti cu muguri mici si moi, insecte si larve de insecte dar si fructe de padure dulci.
Mugurarul este una din speciile apreciate de crescatorii de pasari. Ele pot fi prinse doar de crescatorii care au licenta, astfel prinderea lor in anumite tari poate fi considerata braconaj. Daca se achizitioneaza o astfel de pasare, trebuie manipulata cu grija deoarece este foarte fricoasa si poate muri din cauza stresului. La inceput se pune in colivie, i se da mancare si apa si se acopera cu o panza subtire pentru a fi lasata cateva zile sa se linisteasca.
Apoi treptat colivia se descopera cate putin, pana in momentul in care se ajunge sa fie lasata complet neacoperita. Stresul creat ii poate da anumite tulburari intestinale, de aceea pentru combaterea acestora se pune 1 ml de otet la 100 ml apa, in vasul special pentru apa. Mugurarul se poate adapta noilor conditii abia dupa 1-2 luni.
Fiind o pasare granivora trebuie hranita mai ales cu cereale, in amestec cu seminte de arbori, de iarba, de pepene galben, dar si cu fructe de padure, mai ales de frasin, ierburi de troscot, cicoare, traista-ciobanului si bucatele de mere. In fiecare zi o pasare poate sa consume doar 3 linguri de seminte, in rest fructe si ierburi cat doreste. Dieta trebuie completata cu cereale incoltite si suplimente de vitamine.
Apa minerala o va ajuta la digestie. In fiecare zi mugurarul trebuie lasat si liber in afara coliviei, sa zboare in voie, dar sa nu aiba in jur plante de ghiveci otravitoare sau anumite substante chimice. Fereastra trebuie tinuta inchisa, altfel cu siguranta va zbura afara si nu se va mai intoarce. Nu trebuie fortata sa iasa din colivie, este suficient sa fie lasata deschisa portita acesteia, astfel ea va iesi cand va avea incredere si se va simti pragatita.
Speranta de viata a mugurarului in conditii de captivitate este de 10-12 ani. Ca specie are denumirea stiintifica de Pyrrhula pyrrhula si nu este in pericol de disparitie.
Video – Specii de cinteze – Mugurarul (Pyrrhula pyrrhula):
