Și noi bărbații, suntem sensibili, doar că se manifestă diferit

0
5

Și bărbații sunt sensibili, chiar și celebra melodie a trupei Holograf vă spune că și noi mai plângem uneori. Nu există bărbat care să nu fi plâns vreodată. Ba că l-a părăsit iubita, ba că s-a emoționat la un film, ba că a dat piept cu o problem serioasă de familie.

De ce cred femeile că bărbații sunt insensibili?

De multe ori nu ne exteriorizăm, nu lăsăm să se vadă că și bărbații sunt sensibili. Nu ne dorim să părem slabi, mai ales că mereu există așteptări: când este greu, bărbatul este cel care trebuie să fie mereu sigur pe el, cel care trebuie să aibă grijă de ceilalți.

Citisem la un moment dat cartea De ce se uită bărbații la meci și femeile în oglindă. Dacă țin bine minte acolo, am citit despre aceste așteptări.

Și bărbații sunt sensibili, pe cuvânt! Iar eu sunt bărbat!

Pentru mine, ca și pentru mulți alți bărbați, sensibilitatea este considerată a fi rușinoasă și chiar primejdioasă. Poate se mai acceptă că și bărbații sunt sensibili, dar să plângă? Cum adică, bărbaţii plâng? În copilărie și adolescentă erai imediat exclus din gașca băieților cool dacă plângeai. Te prefăceai, păreai o stâncă – îți păstrai locul în grup. Dacă nu, tot ce te făcea vulnerabil era ceva de neconceput și riscai să fii dat la o parte. Oricât de grea era suferința în acea perioadă, trebuia să ții totul pentru tine, pentru că bărbații nu plângeau niciodată. Ei erau cei puternici. Și acum întâlnesc această mentalitate în societate.

Citește și:  Politically correct - diferența dintre un domn și un mitocan

Eu am plâns la câteva filme, mă rog au mai scăpat din lacrimi, că degeaba le-am forțat să stea locului, nu au ascultat.

Și bărbații sunt tot oameni

Vă întrebați dacă bărbații au sentimente? Dacă sunt sensibili? Dacă au lacrimi? Normal că da, și bărbații sunt tot oameni. Nu îmi dau seama cât de impresionant este pentru o femeie să vadă lacrima unui bărbat, însă dacă aceasta atinge obrazul, nu înseamnă că noi, bărbații, nu ne purtăm bărbătește. Lacrimile denotă doar umanitate, dar ce-i drept plânsul e o îndeletnicire specifică mai mult femeilor.

Din când în când, scoatem de la naftalină sensibilitatea, dar asta nu ne face mai puțin bărbați.

Și bărbații sunt sensibili, nu-i așa?

Tu, când ai plans ultima oară și de ce? Ai curaj să spui sau îți este rușine să recunoști?

Eu cred că dacă refuzi să îți accepți vulnerabilitățile, o faci greșit.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.