În ziua de astăzi o viitoare mireasă are nenumărate alegeri în ceea ce priveşte croiala rochiei sale, dar şi în ceea ce priveşte culoarea acesteia: de la rochii preponderent albe însă cu detalii colorate, la rochii bej, roz, verzi, albastre – chiar şi negre. Totuşi, albul, în diverse nuanţe, rămâne culoarea preferată pentru ziua cea mare.
Poate că nu ştiaţi, însă, că tradiţia şi moda rochiei albe de mireasă nu exista în Antichitate sau în perioada medievală. Pe atunci, fetele din familii modeste se măritau în rochia lor cea mai bună, rochia de sărbătoare, rar familiile permiţându-şi confecţionarea unei ţinute noi. Pe de altă parte, fetele nobile îşi croiau o rochie cât mai extravagantă şi costisitoare, căci mireasa îşi reprezenta familia, iar căsătoriile erau mai degrabă alianţe între familii decât legături de afecţiune.
În familiile regale, căsătoria era o alianţă politică, iar mireasa îşi reprezenta ţara şi neamul. Rochia purtată în ziua cea mare trebuia să fie cât mai extravagantă, cu fire din aur şi argint, cu pietre preţioase cusute şi cu o risipă ostentativă de materiale scumpe precum mătase, satin, catifea, blană (cu cât era folosit mai mult material, cu atât mai bine, de aceea trena avea câţiva metri iar mânecile erau bufante).
Croiala s-a schimbat de-a lungul vremii, cei bogaţi impunând trendurile. De asemenea, culoarea rochiei de mireasă a variat. În Antichitate şi perioada medievală, erau alese culori aprinse, cei bogaţi preferând roşul, albastul, purpuriul, verdele.
Regina Victoria a Angliei va fi mireasa ce va schimba pentru totdeauna moda rochiilor de mireasă. La nunta regală cu prinţul Albert de Saxa-Coburg, ea şi-a creat singură o rochie albă din mătase şi satin, ignorând trendurile din acea vreme. Deşi a fost criticată de către unii pentru lipsa extravaganţei şi culoarea aleasă (albul era mai degrabă asociat cu moartea), în scurt timp bunul ei gust a dus la crearea unui trend. Astfel, din anul 1840, albul a devenit alegerea preferată de din ce în ce mai multe mirese din toate clasele sociale din Europa şi America.
Deşi nu a fost prima mireasă în alb (şi regina Maria a Scoţiei alesese alb), ea este cea care a stabilit acest trend. O revistă din acea vreme a admirat alegerea reginei, declarând că albul semnifică eleganţă simplă, dar şi puritate, inocenţă. De altfel, o altă modă s-a născut la această nuntă regală şi anume, moda fotografiilor de nuntă, pentru a păstra mereu amintirile dragi.
În occident, în ziua de astăzi rochia albă de mireasă rămâne alegerea majorităţii femeilor (spre deosebire de alte zone în care alte culori precum roşul sunt tradiţionale: India, China, Japonia).
Albul s-a impus în timp ca simbol al purităţii (deşi înainte albastrul semnifica inocenţa). Absenţă a culorilor sau sumă a lor, “este nimicul dinaintea începutului” (pictorul Kandinsky). Semnifică începutul, iniţierea, lumina şi virtutea (a fost şi culoare legată de moarte ca un nou început).
În tradiţia românească, această culoare (sau non-culoare) e simbol al purităţii, gingăşiei şi frumuseţii (conform Dicţionarului de simboluri şi arhetipuri culturale al lui Ivan Evseev).
O rochie de mireasă albă flatează orice mireasă, potrivindu-se brunetelor, blondelor, roşcatelor (şi deşi se spune că această culoare îngraşă, există croieli potrivite fiecărei siluete). În funcţie de preferinţe şi de trăsături, mireasa de azi poate alege dintre diverse nuanţe: alb natural, alb-rece, alb rose, alb şampanie, ivoire, crem… Un lucru este sigur: va fi cea mai frumoasă în ziua ei cea mare.
Foarte frumos articolul !