Roaderea unghiilor este un obicei destul de des intalnit, in special la copiii sub 10 ani, insa si la copiii mai mari si chiar la adulti. Desi poate parea inofensiv, acest tic poate deveni neplacut, chiar riscant, cu atat mai mult cu cat este dificil sa se renunte la el. Cateodata, roaderea unghiilor este chiar un simptom al unor tulburari emotionale ale copilului.
Roaderea unghiilor la copii – de ce se naste acest obicei
Roaderea unghiilor este unul dintre acele ticuri pe care le pot adopta copiii de varste mai mici. Motivele aparitiei acestui obicei pot fi:
Anxietatea – in momentele in care copilul se simte iritat, trist, neputincios, temator, frustrat, cand exista o problema oarecare, anumite schimbari in viata sa (in familie, inceperea scolii etc.) stresul se poate manifesta prin acest comportament, care odata repetat, devine un obicei.
Plictiseala poate da nastere acestui comportament – cand copilul nu are ce sa faca sau este pus sa faca ceva pentru care nu are nici un interes. De asemenea, activitati care nu ii cer concentrare sau energie, de genul a se uita la TV, pot declansa comportamentul.
Obisnuinta – copiii mici au obiceiul de a-si baga mana in gura, ceea ce continua. Odata aparut comportamentul de roadere a unghiilor si odata repetat cand copilul se simte suparat sau plictisit, el nu mai este constientizat, devine un obicei automat; tocmai de aceea a-l face pe copil sa renunte la roaderea unghiilor este o sarcina extrem de dificila, deoarece el nici macar nu intentioneaza sau constientizeaza comportamentul, ci il adopta automat in situatii specifice de stres sau plictiseala. De fapt, la copiii care isi rod frecvent unghiile, acest tic nervos persista chiar pana la varsta adulta.
Imitarea – daca altcineva in familie are acest obicei, copilul il va prelua.
Roaderea unghiilor la copii – cand ne ingrijoram?
Roaderea unghiilor este un comportament adoptat, asadar, cel mai des atunci cand copilul este anxios sau plictisit. Iar el devine un tic, un automatism care va fi adoptat ori de cate ori copilul se va simti astfel. Daca observati ca cel mic isi roade unghiile, incercati sa il urmariti si sa vedeti exact in ce situatii adopta acest obicei (anxietate, plictiseala, in anumite momente sau cand face anumite activitati).
Daca ticul isi face aparitia doar in rarele momente de anxietate, nu este o problema serioasa – de multe ori, copilul renunta la obicei in timp.
Daca, in schimb, copilul adopta ticul frecvent si fara vreo cauza aparenta (nu exista nici un motiv pentru care ar fi stresat), este cazul sa va intrebati daca nu are o problema emotionala.
Daca ticul este atat de frecvent si intens, incat copilul isi cauzeaza rani, este cazul sa incercati metode de a-l ajuta sa se opreasca.
Daca obiceiul este acompaniat de alte ticuri prin care isi cauzeaza durere (tras de par, smuls gene, piscat, zgariat), apelati la sfatul medicului – o sedinta de consiliere este necesara cand copilul este atat de anxios si isi face rau voit sau nevoit (sufera de o tulburare emotionala).
Daca ticul a aparut ca urmare a unei situatii stresante (o schimbare) in viata copilului, este, la fel, semn ca trebuie sa il ajutati, mai ales daca are si alte comportamente schimbate si nu mananca sau doarme bine.
Uneori, roaderea frecventa a unghiilor este semn al unei tulburari mentale serioase – in general in aceste cazuri, copilul manifesta alte simptome evidente (lipsa de concentrare, comportamente exagerate, dezvoltare cognitiva lenta, udatul patului la varste mari, izolare).
Roaderea unghiilor la copii – ce putem face
Tocmai pentru ca acest comportament devine rapid un tic nervos neconstientizat, nu ajuta prea mult sa ii spuneti copilului sa nu mai faca! Deoarece el va adopta comportamentul fara sa isi dea seama. Ajuta, totusi, sa ii atrageti de fiecare data atentia atunci cand il surprindeti rozandu-si unghiile si sa ii cereti sa se opreasca.
Imediat ce il surprindeti, ii cereti sa se opreasca (cu cat mai devreme dupa ce observati obiceiul, cu atat mai bine) si il intrebati daca il deranjeaza ceva anume; intrebati-l relaxat de ce isi roade unghiile – insa foarte probabil, nu veti primi vreun raspuns util; intrebati-l cum se simte si daca exista in viata sa ceva care il ingrijoreaza (dupa cum s-a spus, roaderea unghiilor este un tic nervos care se naste in momente de stres si este continuat prin forta obisnuintei); incercati sa fiti intelegatori si spuneti-i ca toti avem probleme si ca e important sa vorbim despre ele; daca va spune despre ceva care l-a suparat sau intristat, luati cat se poate de in serios problema sa (nu ganditi „e doar un copil, ii trece”) si vorbiti despre ea, incercand sa rezolvati situatia. Daca nu va spune nimic, incercati sa priviti din punctul sau de vedere situatia – s-a schimbat ceva in viata sa, s-a intamplat ceva care ar fi putut sa il tulbure, i-a spus cineva ceva?
Cand copilul este clar stresat, incercati sa discutati cu el si sa ii propuneti solutii si metode alternative de a se calma (o jucarie, bile de cauciuc); iar daca stresul este de durata sau exista o problema grava in viata copilului, discutati cu medicul despre o posibila consiliere (chiar cand reusiti sa il dezbarati de obicei, aceasta nu inseamna ca stresul nu mai exista).
Nu certati copilul atunci cand il vedeti cu unghiile in gura, nu il pedepsiti – asemenea reactii nu vor avea nici un rezultat, in afara de a face copilul si mai anxios!
Pentru a evita problemele concrete de tipul infectiilor, taiati-i unghiile scurt si asigurati-va ca are mainile curate.
Convingeti-l sa se opreasca – explicati-i ca ii poate face rau (sanatatea dintilor, infectii care pot fi luate, aspectul mainilor) si povestiti-i cum ati renuntat voi la acest obicei sau la altul pentru a empatiza. Daca accepta, implementati un sistem – ii atrageti atentia de fiecare data cand il surprindeti, il incurajati sa devina si el constient de comportament si sa se opreasca si faceti un sistem de recompense daca trece o perioada si nu a ros nici o unghie.
Nu incercati initial solutiile recomandate uneori, de tipul sa ii dati cu substante cu gust rau pe degete sau sa ii acoperiti mainile cu manusi decat daca cel mic accepta – in caz contrar, aceste metode il vor face si mai stresat si copilul le va intelege ca fiind pedepse pentru ceva ce nici nu a facut (el nu a facut nimic rau, nu isi da seama de obicei cand isi roade unghiile)! Oricum, aceste metode esueaza des – imediat ce nu are solutia sau manusa pe mana, va adopta obiceiul; sau va adopta un alt tic nervos pentru a compensa. Doar daca si copilul doreste sa renunte la acest obicei si accepta, incercati metode de genul solutiilor cu gust rau sau al unor bandaje pe unghii!
A-i face unghiile frumoase poate ajuta – lipiti-i desene colorate pe unghii (la fete).
Explicati-i ca acest obicei ii face rau (la degete, dinti); pentru ca obiceiul de fapt il calmeaza, cautati un inlocuitor – de exemplu, niste bile din cauciuc pe care sa le stranga in palma.
Daca adopta obiceiul din pura plictiseala si nu din anxietate, atunci cand nu are nimic de facut, este cazul sa cautati impreuna ocupatii care sa il atraga – propuneti-i diferite activitati care i-ar putea placea si care sa necesite implicare, atentie.
