Relațiile de familie sunt decisive în dezvoltarea psihică a copilului și a adolescentului, bunăstarea sa ținând direct de obținerea de la cei dragi a sentimentelor de afecțiune, apartenență, stabilitate, ocrotire, valoare.
Relațiile conflictuale sau indiferente fac mult rău bunăstării unui copil sau adolescent, putând duce la reale tulburări psihice – emoționale și comportamentale. Esența unei relații armonioase stă în afectivitate, deschidere și comunicare. Părinților nu le este întotdeauna ușor să mențină o relație bună cu un adolescent, este un fapt știut. Și totuși, rămâne de datoria sa să încerce să creeze o punte de legătură și să nu renunțe niciodată să îi arate adolescentului că, orice ar face, face parte din familie.
Ce presupune bunăstarea psihică?
În esență, termenul se referă la o stare interioară echilibrată, la o atitudine pozitivă față de viață, față de tine însuți și față de alții; la crearea și menținerea unor relații apropiate în familie și în afara ei (spre deosebire de înclinația spre izolare, semn al unei probleme); la echilibru și capacitatea de a îți îndeplini responsabilitățile fără a fi copleșit, putând să te relaxezi după aceasta. Bunăstarea psihică este legată și de cea fizică, de aceea obiceiurile de viață sănătoase (activitate fizică, somn suficient, regim alimentar sănătos) sunt indicator al bunăstării psihice.
Se știe că un adolescent se poate confrunta cu unele probleme de bunăstare psihică, emoțională, mai mult sau mai puțin grave. Este o perioadă de risc în apariția unor tulburări, căci în această perioadă se petrece schimbarea dinspre copilărie spre maturitate, odată cu multe alte schimbări de ordin practic și multe provocări în viața de zi cu zi.
Este simplu pentru un adult să gândească că viața de adolescent este frumoasă și ușoară, idealizându-și propria sa tinerețe – dar există un stres inerent al vieții adolescentului, există provocări și probleme la care tânărul nu găsește răspuns.
Care sunt semnele că bunăstarea psihică a adolescentului este afectată?
- Sentimente de tristețe și/sau furie frecvente;
- Anxietatea – adolescentul se stresează excesiv și își face constant griji pentru orice (de exemplu, un test);
- Control scăzut al reacțiilor – are reacții subite, parcă scăpate de sub control pe care apoi le regretă sau nu și le explică;
- Lipsa motivației de a face orice;
- Izolare de cei de aceeași vârstă;
- Tendința de a-și face rău sau a face rău altora;
- Incapacitatea de a face față responsabilităților obișnuite (ceea ce se reflectă în rezultatele școlare care deodată sunt mult mai slabe);
- Comportamente negative adoptate ca formă de a-și face rău, de a uita sau de a se răzvrăti – alcool, droguri, violență, vandalism și probleme de somn și alimentație.
Ce rol are familia în asigurarea bunăstării psihice, emoționale a adolescentului?
Familia este cea care poate oferi siguranță, stabilitate și sentimentul de apartenență, că ai un loc al tău. Nu prietenii, nu alții, ci familia. Chiar și când mai există probleme, certuri, diferențe, familia trebuie să rămână pentru adolescent locul unde este întotdeauna primit și în siguranță.
Diverse studii au arătat o legătură cât se poate de directă între bunăstarea psihică a adolescentului și relațiile de familie; relațiile puternice, stabile, afective duc la scăderea drastică a riscului apariției unor tulburări emoționale. Nici o relație familială nu poate fi perfectă, dar esența stă în a menține acea relație, a nu-l lăsa pe adolescent să se îndepărteze de cei care îi vor binele.
Părintele trebuie să facă efort în menținerea acestei relații, arătându-i adolescentului că el mereu îl va iubi, arătându-i că este interesat de ceea ce face, arătându-i că în familie va găsi mereu oameni care îi sunt alături. Cel mai simplu lucru – petrecerea timpului împreună. Da, adolescentul dorește să facă alte lucruri, să se vadă cu alte persoane și totuși este important ca părinții să insiste pe menținerea unor mici ritualuri de familie, activități regulate care îi adună la un loc pe toți.
Cea mai simplă cale? Masa în familie! Un studiu interesant arată că există o legătură între bunăstarea psihică a adolescenților și ritualul mesei în familie. Chiar dacă adolescenții se plâng uneori că trebuie să vină la masă, chiar dacă preferă uneori să fie altundeva, părinții pot și trebuie să insiste pe respectarea acestul ritual în familie cât mai regulat.
Studiul menționat a dovedit că, cu cât într-o familie se lua masa mai frecvent, cu atât adolescenții din acea familie se bucurau de bunăstare psihică; acești adolescenți declarau că sunt mulțumiți de viața lor, de familia lor, de ei înșiși. Invers, în familiile mai dezorganizate, în cadrul cărora fiecare își vedea de ale lui fără a exista un moment de reuniune, adolescenții se confruntau cu diverse tulburări emoționale; acești adolescenți nu erau mulțumiți de viața lor în general și de familia lor.
Masa în familie luată cât mai des este un ritual care oferă stabilitate, rutina atât de necesară unui adolescent (chiar dacă acesta o neagă!); este o activitate care, poate mai mult ca oricare alta, oferă sentimentul de apartenență, de comuniune, de a face parte dintr-o familie. Și, chiar dacă deseori adolescentul va sta bosumflat la masă, vor exista și momente de apropiere între comeseni, momente în care tânărul va vorbi deschis cu părinții săi.
