Rasa Dog argentinian, cunoscut si ca mastifful argentinian, este un caine de talie mare, cu un corp musculos, animal orginar din Argentina. De fapt, isi are originea in cainele de lupta de Cordoba. In anul 1925, un medic pasionat de vanatoare, Antonio Nores Martinez din Argentina, a dorit un caine potrivit pentru vanatoare. Impreuna cu fratele lui, Augustin Nores Martinez, cei doi au dezvoltat o rasa de caine prin imbinarea trasaturilor a nu mai putin de zece rase cu cainele de Cordoba. Medicul pasionat de vanatoare isi dorea, de fapt, un caine care sa fie cel putin la fel de bun precum cel de Cordoba, si sa aiba personalitate atat cat sa fie controlat si intelegator.
Cainele de Cordoba a fost imperecheat cu mastiff-ul pentru forta. Totodata, a mai fost imperecheat cu bulldogul englez pentru robustete, cu dogul german pentru marime, cu bull terrierul pentru curaj si perseverenta. Si cu pointerul a fost imperecheat pentru finetea mirosului, dar si cu dogul de Bordeaux pentru falcile puternice.
Dupa aproape doua decenii, desi dogul argentinian nu apucase sa se dezvolte, Antonio Nores Martinez a fost ucis si, din pacate, nu a putut sa se bucure de rezultatul pentru care muncise atat. Augustin, fratele lui, a preluat cercetarile si dupa 50 de ani de cercetari si munca depusa, fratii Martinez au creat o rasa exact asa cum isi doreau.
Insa nu numai aceste zece rase si cainele de Cordoba au contribuit, caci fara cunostintele de baza de gentica ale medicului argentinian, Antonio Nores Martinez, nimic nu ar fi fost posibil. Astfel, a luat nastere dogul argentinian, care era extrem de rezistent la efort si era capabil sa urmareasca prada timp indelungat, mai precis pana o punea la pamant.
Dogul argentinian are un corp musculos, cu o forma dreptunghiulara. Ba chiar, corpul este mai alungit in raport cu inaltimea, ceea ce il face un caine rezistent la efort si foarte puternic. Este un caine elegant, care seamana cu un pitbull alb. Are conformatia unui mastiff, avand, totodata, maxilarele si botul puternice. Ochii sunt mici, cumva plasati la distanta si au o culoare inchisa, adica sunt negri sau caprui. Urechile sunt de marime medie, de regula, sunt cupate. Capul este rotund, iar buza superioara acopera maxilarul inferior.
Coada ii permite dogului argentinian sa isi mentina echilibrul la virajele foarte stranse. De pilda, aceasta trasatura ii era benefica, atunci cand participa la vanatoare si alerga pe un teren accidentat. Blana are firele scurte, drepte, fiind de culoare alba. Se admite si micile pete negre, insa acestea trebuie sa fie fade, nu foarte vizibile.
Inaltimea la greaban variaza intre 61 si 69 cm, pe cand greutatea este de 36-45 kg. Aceasta rasa este predisupusa obezitatii, prin urmare are nevoie de o dieta adecvata, in functie de energia pe care o consuma. Oricum, are nevoie de foarte multa miscare. Speranta de viata este intre 10 si 12 ani.
Dogul argentinian, adaptat mai mult climatului cald, este dominant si poate deveni periculos in prezenta strainilor care nu ii inspira incredere. Si in prezenta altor animale, in special a cainilor de sex masculin, devine extrem de irascibil, desi poate fi de mic obisnuit, sa zicem, sa fie in preajma altor animale.
Este protectiv cu stapanul, curajos si loial. Aceasta rasa este un caine perfect pentru paza, dar si un companion de nadejde. Cu toate acestea, poate fi educat, capatand de mic un comportament adecvat si echilibrat, insa nu va fi lipsit de reactii spontane. Tocmai de aceea, trebuie, si din partea stapanului sau a celorlati membri ai familiei, prudenta maxima.
Dogul argentinian nu trebuie lovit, dar nici nu trebuie sa se ridice tonul asupra lui. Expresia sa denota inteligenta, prin urmare va intelege ori de cate ori ii veti atrage atentia civilizat, pastrand tot timpul acelasi ton. Aceasta rasa nu are o reputatia unui caine cu veleitati familiste, intrucat este considerat agresiv si nu foarte supus, insa cu un dresaj adecvat, poate sa capete toate calitatile pe care stapanul si le doreste. Cu atat mai mult, stapanul trebuie sa fie o persoana experimentata, care a mai lucrat cu astfel de rase.
Nu este un caine pretentios si nu necesita prea multa atentia in ceea ce priveste periajul. Are nevoie de periaj ocazional, intrucat nu naparleste foarte mult si nici nu este prea predispus bolilor. Chiar si asa, poate suferi de surzenie (din cauza blanii albe), iritatii, alergii de piele sau displazie de sold. Nu trebuie sa fie tinut nici in soare, caci poate face insolatii.
Nu trebuie sa omitem nici agresivitatea lor fata de alte animale, cum ar fi pisicile, chiar daca au fost crescute de aceiasi stapani. Intocmai, dogul argentinian trebuie sa se dezvolte alaturi de o pisica si sa fie educat in acest sens, daca va doriti sa nu devina agresiv. Acest caine are un comportament independent, dovada stand si faptul ca, la vanatoare, prefera sa lucreze singur. Sa va faceti un gand, privind agresivitatea sa, in Marea Britanie si in alte state, legislatia in ceea ce priveste cainii periculosi interzice categoric prezenta dogului argentinian in locurile publice.
