Rasa Dalmatian este un caine puternic, vioi cu un corp musculos, a carui istorie este incerta. Chiar si asa, se presupune ca Dalmatia, o provincie a Yugoslaviei care candva a fost si parte a Austriei, ar fi locul de provenienta al acestei rase. Pe de alta parte, si despre alte tari precum Grecia sau Franta s-au spus ca ar fi de fapt adevaratele locuri unde dalmatienii isi au originea. De pilda, caini asemanatori, cu aceeasi talie si blana cu pete negre, se regasesc in cateva basoreliefuri de pe monumentele egiptene, acele animale parand insotitori ai carelor de lupta.
Se spune ca aceasta rasa ar fi servit mai degraba drept exponat, datorita frumusetii, desi era un caine bun de paza. Totusi, aceasta teorie este lipsita de logica, deoarece, cel mai probabil, dalmatianul oferea protectie in fata jefuitorilor, atunci cand insotea carele, intrucat era un caine atletic. Mai mult, la inceputul secolului al XIX-lea, in Anglia, acesti caini erau folositi ca insotitori ai trasurilor, avand, deci, sarcina de a pazi bagajele si a oferi protectie calatorilor.
Si acestea nu sunt singurele dovezi care sa-l aiba in prim plan pe acest caine. Spre exemplu, au fost descoperite fresce in vechile cetati grecesti care ii aratau pe acesti caini. Ba chiar, aceste dovezi sunt destul de relevante, caci acei caini nu sunt deloc diferiti de dalmatienii din zilele noastre.
Oricum, cea mai plauzibila teorie sugereaza faptul ca dalmatianul ar fi ajuns in Europa prin intermediul Egiptului, mai precis prin Orientul Apropiat, venind dinspre Turcia. In pofida acestor dovezi, mai mult sau putin relevante, se presupune ca dalmatianul ar proveni de pe Coasta Dalmatiei, Slovenia fiind tara care a inregistrat prima aceasta rasa.
Se spune ca stramosii acestor caini au aparut pe coasta Dalmatiei imediat ce coloniile grecesti au inceput sa se dezvolte considerabil, acest fapt explicand si prezenta acelor fresce. In acele vremuri, dalmatienii erau folositi la vanatoare. Si, desigur, mai exista si o alta teorie conform careia, aceasta rasa ar fi aparut din incrucisarea dintre Pointer Istrian si Bull Terrier.
Dalmatianul este un caine activ, de talie medie, si cu o energie debordanta. Are un corp musculos, atletic si blana este neteda cu pete negre. Se admit si petele maronii, rotunzi, insa trebuie ca nasul sa aiba aceeasi culoare cu cea a petelor. Spre exemplu, daca are petele negre, va avea si nasul negru. Petele apar in jurul varstei de 2 saptamani. De fapt, dupa 10 zile, petele incep sa fie vizibile.
Dalmatianul are o frunte lata si urechile sunt triunghiulare. Aceasta rasa are ochii caprui sau albastri, acceptandu-se, in acest sens, si o combinatie intre aceste doua culori. La mascul, inaltimea la greaban este de 50-60 cm, pe cand la femela, variaza intre 50-55 cm. Greutatea ambelor sexe poate fi undeva pe la 25 kg. Poate avea maximum 29 kg, si minimum 22 kg. Blana este deasa si scurta, ochii au marime medie. Inaltimea este de 46-61 cm.
Ca si in cazul altor caini de rasa, expresia fetei lor sugereaza inteligenta si loialitate. Sunt caini activi din punct de vedere fizic, dedicati in totalitate stapanului. Nu sunt foarte afectuosi, in schimb, cu strainii, insa se pot obisnui cu ei, in functie de cate incredere le prezinta. Masculii devin extrem de agresivi in prezenta altor caini masculi, tocmai de aceea, este indicat sa stiti sa-l tineti sub control si, mai ales, sa incercati sa-i corectati comportamentul de mic.
Dalmatianul este un caine ascultator, care invata rapid, deci este usor de dresat. In primele luni de viata sunt zvapaiati, fac numai nazbatii si nu prea tin cont de regulile impuse de stapan. Atat timp cat ii dati atentie, va considera ca ii acceptati comportamentul si va incerca sa va provoace la joaca. Trebuie sa stiti ca acest comportament este normal, si nu sunt motive de ingrijorare.
Dalmatianul va va oferi si protectie cand va atinge maturitatea, fiind un excelent caine de paza. Ba chiar va da semne protective din primele luni. Aceasta rasa este potrivita pentru familie si, daca va fi crescuta alaturi de toti membrii familiei, in special in preajma copiilor, va fi animalul perfect de companie, neprovocand niciun fel de probleme. Si daca aveti o pisica, acest caine nu-i va face rau, numai daca se obisnuieste cu ea.
Nu uitati insa ca dalmatianul naparleste si trebuie sa-l periati cel putin o data pe saptamana, in timpul sezonului rece, fiind predispus la matreata. Tot in sezonul rece, poate suferi degeraturi grave la nivelul urechilor, deci sa nu il lasati prea mult afara. In timpul verii, trebuie lasat sa faca miscare, insa daca este tinut la curte, cu atat mai bine pentru el.
Peste 10 % din cainii dalmatieni sufera de surditate (unilaterala sau bilaterala), din cauza culorii blanii, si-anume a albului predominant. Alte boli care afecteaza aceasta rasa sunt urolitiaza (pietre la nivelul vezicii urinare), polineuropatia (slabiciune la nivelul membrelor). Speranta de viata este 10-13 ani.
