Provocarile unui proaspat tata: majoritatea articolelor si a cartilor despre venirea pe lume a bebelusului se concentreaza asupra mamei si a copilasului; cum ramane cu tatal?! Sarcina, nasterea, viata impreuna cu noul membru al familiei reprezinta o schimbare drastica ce il copleseste pe proaspatul tata. Cu atat mai mult cu cat se poate simti oarecum exclus din intreaga experienta!
In ultimul timp totusi, se vorbeste si despre trairile si provocarile unui proaspat tata: stiati ca depresia de dupa nastere ii afecteaza si pe unii tatici? In momentul in care intreaga ta viata se schimba peste noapte (asa ti se pare, caci 9 luni nu sunt suficiente pentru a fi pregatit), in momentul in care devii tata si nu prea stii ce sa faci in aceasta calitate, in momentul in care toata lumea se strange in jurul mamei si a micutului, te intrebi cum vei face fata acestei noi vieti.
Contributia tatalui in conceptia bebelusului
Nu este o gluma; uneori, un tata se poate simti ca un simplu donator de sperma! In timpul sarcinii, a nasterii, a perioadei de dupa aceea, toti se agita in jurul mamei si a bebelusului. Nimeni nu se gandeste sa te intrebe pe tine cum te simti si daca ai nevoie de sprijin! Nu poti vorbi cu alti tatici – este un subiect greu de discutat. Si uneori, insasi partenera ta de viata, acum o proaspata mamica, te face sa te simti oarecum inutil si de parca contributia ta la venirea pe lume a bebelusului s-a limitat la donatie („tu nu ai facut nimic, nu tu ai purtat 9 luni sarcina”)…
Si dorinta de a avea un bebe joaca un mare rol in modul in care faci fata provocarilor de a deveni tata: se intampla sa fii pus in fata faptului implinit; nu ai fost intrebat daca doresti sa devii tata; aceasta situatie naste frustrari majore cand nu esti pregatit pentru noul rol (de altfel, studiile arata faptul ca daca partenerul nu si-a dorit copilul, relatia de cuplu este grav afectata, in multe cazuri ajungandu-se la separare).
Noul rol de tata – pentru el, venirea pe lume a bebelusului poate parea o schimbare mai degraba brusca. In timp ce mama traieste pas cu pas experienta sarcinii si a nasterii, el ramane un spectator; si o zi totul decurge absolut normal, pentru ca in ziua urmatoare sa se trezeasca cu un micut bebe in brate!
Ambivalenta sentimentelor este normala in aceste clipe: pe de o parte, fericire, mandrie – pe de alta parte, teama („ce ma fac acum?”). In jurul unui nou-nascut, un proaspat tata se poate simti inutil: nu el este parintele important; nici macar nu stie cum sa tina mogaldeata mica in brate si ce sa faca cu ea… Noul rol de tata presupune o schimbare in imaginea de sine, in identitate – si cere timp pentru ca un barbat sa se adapteze schimbarii.
Legatura cu bebe
Daca pentru o mama, de cele mai multe ori, legatura intima cu bebe se face natural si imediat, pentru tata, poate cere timp. Printre provocarile unui proaspat tata se afla si crearea acestei legaturi cu micutul. Iar fara a petrece timp cu bebe zilnic, fara a il tine in brate, a il alinta si a contribui la ingrijirea sa, legatura nu va fi una foarte puternica.
Relatia cu partenera de viata
Nu numai propria imagine de sine se schimba radical la venirea pe lume a bebelusului, ci si imaginea sa asupra partenerei: a impaca imaginea sa de mama cu cea de sotie si iubita poate fi dificil. In plus, relatia poate deveni distanta, deoarece noua mama isi dedica intreaga atentie si afectiune bebelusului, uitand de partenerul sau. Cei doi nu mai au cum sa petreaca timp in intimitate; viata sexuala este cel mai des egala cu 0; tatal ajunge chiar sa se simta in plus, neglijat de partenera sa.
A incerca sa mentina apropierea cu partenera este o provocare pentru orice tata – in afara de distantare, neglijare, ea este deseori si mult prea epuizata, alteori iritata – ingrijirea micutului o seaca de energie si o copleseste (iar ea ajunge sa ii reproseze lui ca nu se implica). Mai importanta decat viata sexuala este afectiunea dintre cei doi parteneri: chiar daca bebe necesita mult timp si atentie, a nu uita de celalalt…
Fuga de responsabilitate vs. sentimentul de respingere
Cat din fiecare joaca un rol in lipsa de implicare a unui proaspat tata in ingrijirea bebelusului? Mamicile isi critica des partenerii de viata, spunand ca fug de responsabilitate si de munca, ca sunt inca niste copii; poate fi adevarat, atunci cand tatal inca nu s-a impacat cu schimbarea drastica a vietii sale.
Insa tatii ne spun si altceva: lipsa de implicare poate fi cauzata de sentmentul de respingere; tatii proaspeti se pot simti exclusi din grupul intim mama-bebe, se pot simti inutili si neglijati. Nu este iesit din comun sa se nasca si sentimente de gelozie fata de nou-nascut – bebe i-a furat partenera de viata, care se dedica acum exclusiv micutului…
Teama de a nu fi adecvat in noul rol
Printre trairile si provocarile unui proaspat tata, se afla si teama ca nu isi va indeplini bine rolul. Lui i se pare ca mama stie exact ce si cum sa faca in ingrijirea micutului, pe cand el nu stie nimic. Daca ii este frica pana si sa il tina in brate, atunci cum va fi un tata bun?! Si daca se simte neajutorat acum, cu mica mogaldeata, atunci cum se va descurca cand copilul creste si apar alte probleme? Ceea ce noul tata nu stie este ca isi va intra in mana curand si ca va fi un tata bun, atat timp cat se implica activ.
Epuizarea
Da, mama este, cel mai des, cea care se ocupa in mare parte de ingrijirea unui bebe; insa nici pentru un tata nu poate fi usor. Oricat pare ca el nu contribuie cu multe la ingrijirea micutului, simplul fapt ca este nevoit sa mearga zi de zi la serviciu, apoi sa ajunga acasa si sa isi aduca mica sa contributie, apoi sa incerce sa prinda cateva ore de somn poate duce la epuizare fizica si psihica.
Toate aceste trairi si provocari ale unui proaspat tata pot duce chiar la o depresie; orice tata trece printr-o perioada stresanta odata cu venirea pe lume a bebelusului; iar unii ajung sa se simta depresivi, desi rareori isi exprima deschis trairile (ceea ce agraveaza depresia). Nu este vorba de egoism – un tata nu se simte depresiv pentru ca viata sa nu mai este asa cum vrea el; este vorba de dificultatea de a se adapta schimbarii prin care trece, de a isi defini limpede noul sau rol si de a-si gestiona emotiile.
