Te ingrijoreaza prietenii imaginari ai copilului tau? Cel mic pare ca crede cu adevarat in existenta amicului sau – sa-i zicem Ionel? Crede ca Ionel este un baiat ca si el (sau o fetita), cu care se intelege si vorbeste mereu, cu care impartaseste aceleasi interese, cu care se joaca toata ziua?
In primul rand, nu iti face probleme: majoritatea copiilor intre varste de 3 si 6 ani isi creeaza prieteni imaginari cu care isi ocupa distractiv vremea. La varsta aceasta, imaginatia copilului prinde aripi si intr-o prima etapa – pana pe la 5 ani, copilul nu poate mereu sa distinga intre real si fantezie. Acum el isi consolideaza identitatea si se foloseste de prietenii imaginari pentru a isi descoperi interesele si a se afirma.
Cand copilul iti spune ca lui Ionel nu ii place ca tipi sau lui Ionel nu ii place conopida, este o cale de a-ti spune ca el are o problema cu acestea… Studii diverse arata ca si la varsta de 7-8 ani, unii copii inca discuta cu prietenii lor imaginari – acestia ii pot ajuta sa faca fata unor schimbari precum inceperea scolii. De fapt, copilul vorbeste cu sine, exprimandu-si temerile si sperantele si raspunzandu-si la acestea.
Exista doua tipuri de prieteni imaginari ai copilului: fie animalele de plus sau papusile care in ochii lui devin persoane adevarate, fie un amic in totalitate imaginar, abstract, care insa in mintea copilului are o infatisare, o personalitate, preferinte – este chiar el insusi.
La varste mici
Intre 3 si 5 ani, in general, prietenii imaginari ai copilului sunt animalele de plus din jurul sau. Copilul inca nu si-a dezvoltat complet puterea imaginatiei si nu poate crea un amic abstract, care sa nu aiba un reper real. Are nevoie de un animal fizic caruia ii ofera viata, si asupra caruia isi reflecta propriile idei si emotii. Cand copilul plange pentru ca Teddy e trist, el a transpus in animalut propriile emotii trecute sau prezente.
Dupa 5 ani
In general, dupa varsta de 4 ani (desi nu exista vreo regula), copilul isi creeaza un prieten imaginar abstract – el stie de acum ca ursuletul nu e decat un ursulet. Si avand dezvoltata imaginatia si capacitatea de abstractizare, construieste din nimic un amic care pare cat se poate de real.
De obicei, ii stabileste un aspect similar cu al lui – de curiozitate, intreaba-l cum arata Ionel (daca spune ca e urat, asta poate sugera probleme in felul in care se priveste copilul), o personalitate, preferinte – care in general se confunda cu ale sale (doar este o parte a copilului). Uneori, amicul fictiv este o creatura magica, cu puteri nebanuite – insa mai rar (asta sugereaza ca copilul ar dori sa detina mai multa putere, sa fie special – ceea ce este normal).
Ce iti pot spune prietenii imaginari ai copilului
Constient sau, de obicei, nu, copilul transpune in amicul sau emotii si ganduri personale. Aceasta este o cale mai simpla ca tu sa afli ce gandeste si simte copilul tau. Celui mic ii poate fi teama sau greu sa isi exprime direct gandurile si sentimentele. Insa ii este mai usor sa le explice, sa povesteasca despre gandurile si sentimentele lui Ionel. Asadar, intreaba despre Ionel si cunoaste-l, vorbind cu copilul tau ca si cum Ionel exista si e diferit de el insusi. Afla gandurile si emotiile ascunse ale copilului tau! Daca amicului ii este teama de ceva anume, de exemplu, asta inseamna ca lui ii este teama…
Prietenul imaginar si dezvoltarea
La varstele intre 3 si 6 ani, prietenii imaginari ai copilului il ajuta pe acesta, fiind mai mult decat companioni de joaca. El ii poate tine secreti doar pentru el, insa de multe ori le face cunostinta parintilor cu acestia. Copiii cu prieteni imaginari isi dezvolta mai rapid empatia, pot privi mai usor din punctul de vedere al altei persoane. Asta pentru ca prin discutiile cu amicii imaginari, ei si-au dezvoltat capacitatea de exprimare, de vorbire si ascultare, de comunicare – chiar daca au comunicat de fapt cu propriul eu.
Prin prietenii imaginari, copilul exploreaza, isi pune intrebari asupra lucrurilor din jur, dar isi dezvolta si creativitatea – construind o viata amicului sau. El testeaza diferite tipuri de relatii: il poti surprinde ca isi cearta amicul imaginar, de exemplu; in acest caz, copilul incearca sa inteleaga despre autoritate si control, despre pedepse (experimenteaza cum este sa fie el cel in control). Cand da vina pe un amic imaginar pentru o nazbatie, asta nu inseamna ca te minte – este un mod de a scapa de sentimentul de vinovatie! Studiile arata ca acei copii cu prieteni imaginari sunt inteligenti si au mai mari aptitudini creative.
Sa ma implic?
Nu este bine sa ii spui copilului ca Ionel nu exista, cel putin pana la varsta de 6 ani! Doar atunci trebuie sa ii arati diferenta dintre amicul fictiv si persoane reale! Insa nu te implica prea mult, nu te preface ca vorbesti si tu cu Ionel! Lasa-i prietenul pentru el si nu deveni prea implicata. Daca te roaga sa ii pui la masa o farfurie si lui Ionel, intreaba-l „dar Ionel mananca ca tine?”.
Daca insista, fa-i pe plac, insa nu te lasa tarata in poveste, nu interveni si nu te preface ca discuti cu Ionel! Atunci cand copilul refuza sa faca ceva zicand ca Ionel i-a spus sa nu o faca, spune-i ca el trebuie sa te asculte in primul rand pe tine, pe mama sa, si ca Ionel trebuie sa te asculte si el… Impune clar limite si spune-i copilului ca daca Ionel vrea sa stea in casa ta, trebuie sa respecte si el regulile!
Sa iti faci griji?
Pana la varsta de 7 ani, nu ai motive sa iti faci grijji. Prietenii imaginari ai copilului nu arata ca el nu este stimulat, ca nu e bine adaptat la realitate sau ca fuge de realitate. Totusi, dupa 6 ani, copilul ar trebui sa distinga, sa isi dea seama ca amicul sau nu este o persoana reala cum este el sau cum sunt parintii! Daca nu realizeaza inca diferenta dintre realitate si fantezie, trebuie sa i-o explici.
Insa nu il supara zicandu-i ca Ionel nu exista pana la 5-6 ani! Atunci e momentul sa il intrebi daca el crede ca Ionel e un copil adevarat cum este el. Daca zice ca da, explica-i ca Ionel este ca Pinochio (sau ce personaj fictiv prefera), ca este nascut din imaginatie si ca nu este adevarat. Da-i exemple si explica-i diferenta dintre persoane reale pe care le vede zi cu zi si personaje fictive. Daca pana la 6 ani, nu poate face diferenta si insista ca el il vede pe Ionel, intreaba un psiholog ce parere are.
Iti mai faci griji atunci cand copilul isi creeaza deodata la varste mai mari (peste 6-7 ani) un prieten imaginar, dupa o anumita schimbare in viata sa – nasterea unui nou copil, mutare, inceperea scolii… Isi creeaza prietenul imaginar din nevoia de sprijin, din cauza ca nu face fata situatiei si vrea atentie si ajutor. Este cazul sa discuti cu copilul si sa ii acorzi ceva mai multa atentie. Iti mai faci griji atunci cand pe la 5-6 ani, copilul prefera sa isi petreaca timpul cu amicul sau fictiv si evita compania altor copii (reali). Acest comportament poate arata teama de social, anxietate si frica de relationare.
