Ventilatorul, intr-o forma asemanatoare celei de astazi, este o inventie a secolului al XIX-lea. Dar, inainte de descoperirea si formularea teoretica a legilor care guverneaza fenomenele fizice, oamenii si-au dat seama, intuitiv, ca aerul devine mai racoros daca bate vantul, daca se agita aerul, cu o frunza de palmier, cu un evantai, daca in spatiile inchise, in locuinte, se deschid usile si ferestrele etc. Principiul este simplu: caldura resimtita depinde de temperatura, dar este invers proportionala cu viteza aerului, de aceea orice deplasare a aerului provocata cu un obiect face atmosfera mai racoroasa.
Imparatul Qin (221-207 i.Hr.), cel care a fondat Imperiul chinez, si-a consolidat autoritatea si puterea printr-o strategie militara constant ofensiva. A cucerit cetati dupa cetati, armata sa fiind dotata cu nenumarate dispozitive care ii permiteau sa traverseze rauri, sa escaladeze ziduri de aparare sau sa le darame.
Cand nu puteau sa doboare zidurile de protectie ale cetatilor, strategii sai apelau la un procedeu inedit (cel putin, pentru vremurile acelea), constand in saparea unui tunel foarte adanc la baza fundatiei, dupa care aprindeau, in gropile sapate, focuri care distrugeau constructia. Pentru a intretine insa focul, era nevoie de aer, acesta provenind de la niste ventilatoare rudimentare, niste palete asezate pe un ax, actionate mecanic.
Se poate presupune ca, secole de-a randul, in diverse imprejurari care necesitau mentinerea unei temperaturi suportabile, in ateliere de fierarie, in mine sau la alte lucrari in subteran, in spatii poluate, in locuinte, s-au folosit metode de ventilatie improvizate.
In secolul al XVIII-lea, englezul Stephen Hales, absolvent de studii teologice, s-a dovedit a fi mai interesat de stiinte (chimie, botanica, anatomie) si de inventica (desi va deveni si doctor in teologie, la Universitatea din Oxford). In 1717, a fost ales membru al “Royal Society” (Societatea pentru stiintele naturale), din Londra, iar in 1739, primeste, din partea acesteia, Medalia Copley (cel mai vechi si prestigios premiu acordat de Royal Society), pentru cercetarile sale referitoare la vezica urinara.
Studiind rolul aerului si al apei in viata plantelor si a animalelor, Hales a observat pericolul (inclusiv pentru oameni) de a inhala aerul poluat sau care nu circula. Ca urmare a cercetarilor pe care le-a efectuat, in 1741, face publica inventia sa – un ventilator destinat sa improspateze atmosfera in exploatarile miniere, in spitale, in inchisori, in calele si cabinele vapoarelor. In 1747, un astfel de ventilator a fost instalat in inchisoarea The Savoy, din Londra. Pentru ca efectele asupra sanatatii detinutilor a fost benefic, utilizarea ventilatoarelor s-a generalizat in penitenciare, dar si in ospicii, silozuri etc.
In 1882, americanul Schuyler Wheeler a pus la punct primul ventilator cu doua aripi. Contemporan cu el, inginerul germano-american Philip Diehl a preluat ideea lui Wheeler, a montat paletele ventilatorului pe motorul unei masini de cusut si a conceput mecanismul pentru a putea fi montat pe tavanul unei incaperi. In 1887, Diehl a si obtinut, in Statele Unite ale Americii, brevetul pentru ventilatorul de tavan.
In prezent, ventilatoarele se folosesc in nenumarate imprejurari, de la confortul personal, pana la cele destinate racirii diverselor motoare sau pentru reglarea temperaturii in timpul functionarii calculatoarelor (aircooling).
Exista o mare diversitate functionala si structurala a acestor aparate, care sa raspunda necesitatilor practice – ventilatoare elicoidale (cu elice), care antreneaza aerul intr-o miscare paralela cu axul motorului, ventilatoare centrifuge (utilizate mai ales acolo unde este absolut necesara o functionare silentioasa), ventilatoare mono si dublu aspirante etc. Cele mai recente modele de ventilatoare sunt cele fara elice, produse de Compania americana Dyson. Sunt alcatuite dintr-un picior pe care se sprijina un inel.
Fluxul de aer este dirijat de forta motorului si de un amplificator mascat in piciorul-suport, prin inel, stimuland circulatia aerului. Noua tehnologie valorificata (inspirata de reactoarele avioanelor) consta in multiplicarea jetului de aer de cincisprezece ori. Cu un design foarte modern, ventilatorul Dyson nu are nici o piesa mobila vizibila, nu mai are nevoie nici sa fie protejat de un grilaj, fiind total nepericulos si usor de ingrijit. Prin forma sa, se integreaza foarte usor si estetic in decorul unei incaperi, iar debitul de aer este continuu, cee ce inseamna un mare avantaj fata de ventilatoarele clasice.
