Comunicarea dintre două persoane implică de cele mai multe ori interacțiuni, dezaprobări, critici, animozități, muștruluieli, reproșuri fel de fel. Oricât am fi de înțelegători atunci când suntem criticați nu ne convine, un feedback negativ deranjează întotdeauna chiar și atunci când este cosmetizat ca fiind o critică constructivă. Ne place sau nu, destul de des aveam parte de astfel de critici de la persoanele din jur, pentru că este evident că ceea ce se numește comunicare poate fi simțită ca o admonestare. Deci: Nu sunt cristici constructive, sunt doar critici care deranjează! Nimănui nu-i place să fie criticat pentru că problema cu acest mod de comunicare este că ne pune la îndoială stima de sine. Este ca și cum simțim că suntem judecați, pentru că prin critică se face de fapt chiar o judecată, și față de aceasta devenim reticenți, ne simțim amenințați. Poate uneori criticile se fac cu intenții bune, însă rezultatul este de asemenea negativ, cei criticați vor fi dezamăgiți și vor căuta să se apere, să-și salveze reputația. Prima reacție nu este nici pe departe de a accepta criticile, de a fi de acord cu ceea ce aud, ci de apărare împotriva lor căutând tot felul de argumente. Pentru a evita astfel de situații, este important ca fiecare om să se pună în pielea persoanei pe care o critică și să își închipuie cam cum s-ar simți el – inconfortabil sau nu – la o astfel de ,,judecatăˮ.
Oamenilor nu le place să li se spună ce să facă.
Resentimentul sau încăpățânarea – cam asta ne definește pe noi oamenii atunci când ne este pusă sub semnul întrebării autoritatea. Suntem programați genetic să luăm deciziile singuri, să ne apărăm ideile și să ne căutăm libertatea. Nu suportăm să ni se spună ce să facem și nu aveam acea calitate de a fi ascultători. Majoritatea oamenilor care refuză imediat să facă ceva ce li se spune sunt frustrați de faptul că li se dă comenzi și uneori pentru a ascunde aceasta, iau decizia de a nu face acel lucru și de a spune că ,,au uitatˮ.
Bunul simț ne face să acceptăm uneori să reacționăm prin diplomație la comenzile primite, dar în mod frecvent uităm de educație în astfel de situații din dorința noastră de control, de a ne impune, de a fi siguri că știm mai bine cum ar trebui să se întâmple lucrurile.
Conflictele dintre oameni apar încă de când aceștia sunt mici; sunt deja destul de bine cunoscute conflictele dintre părinți și copii ce nu lipsesc din nicio familie. Copii au tendința de a fi încăpățânați de mici și peste ani devin niște adulți care își păstrează această trăsătură de caracter. Părinții consideră că sarcina lor este să-și instruiască necontenit copilul, să le modeleze comportamentul prin reguli, predici și pedepse. Între aceștia de fapt se duce o luptă pentru putere, este vorba despre dorința părinților de a conduce, la care copiii au un singură scăpare mai ușoară pentru a-și anifesta nemulțumirea, aceea de a ignora ceea ce li se spune sau de a se face că nu aud.
În viață fă ceea ce îți place, pentru că doar așa vei avea cele mai bune rezultate!
Pentru a fi fericit în viață trebuie să faci ceva care te pasionează, o meserie care să nu te facă să te plafonezi. Atunci când faci carieră cu dragoste și pasiune ai un sentiment de împlinire, pentru că faci ceea ce ți-ai dorit, ceea ce te definește spre a evolua pe plan profesional. Doar având o activitate care îți place cu adevărat, poți munci cu plăcere, poți ajunge foarte bun în domeniul tău și poți fi un exemplu pentru oamenii din jur. Cu cât acumulezi mai multă experiență cu atât va fi mai ușor pentru tine să iei decizii avantajoase fără a-ți fi frică să-ți asumi riscuri. Teama este o stare normală, care apare mai ales la început, când nu ai experiență și când trebuie să-ți asumi o mare responsabilitate. Contează și modul cum te îmbraci pentru că prin vestimentație poți să transmiți foarte mult și să te exprimi mai bine, însă mai mult decât atât contează educația, siguranța de sine și atitudinea.
