Exista o serie de pericole la care pot fi supuse plantele de interior, care pot fi provocate atat de cultivatori, cat si de anumite elemente biologice, animale sau vegetale. De aceea este bine ca toate conditiile de care are nevoie o planta sa ii fie asigurate. In cazul in care nu se intampla acest lucru, pericolele pot fi indepartate cu ajutorul unor metode sau remedii, rare fiind cazurile in care planta trebuie aruncata pentru ca nu se mai poate face nimic pentru ea.
Pericolele la care pot fi supuse plantele pot fi prevenite. In primul rand, nu cumparati niciodata o planta care ar da semne ca a fost atacata de diversi daunatori sau care au semne de boala. Uitati-va bine la ea, pentru ca daca o cumparati si o aduceti acasa, e foarte probabil sa imbolnaviti si celelalte plante pe care le aveti.
Ingrijirea corespunzatoare a plantelor nu este o metoda sigura ca planta va fi sanatoasa cat timp traieste, dar ii va spori capacitatea de aparare. Din cand in cand, ar fi bine daca ati controla plantele, pentru ca puteti descoperi o problema aflata in faza incipienta si care poate fi mai usor si mai repede eliminata.
Exista mai multe metode de eliminare a pericolelor la care pot fi supuse plantele. Chiar daca exista o gama foarte larga de pesticide, nu este neaparat nevoie sa se apeleze la acestea. Se poate apela la asa-zisele metode fizice, adica indepartarea si distrugerea partilor afectate. O alta metoda este cea biologica, care insa este folosita mai mult in sere. Se refera la folosirea unor paraziti sau chiar a unor pradatori naturali care sa elimine daunatorii. De exemplu, musculitele albe sau paduchii lanosi au anumiti “dusmani” naturali, care pot fi cumparati de la anumiti furnizori specializati pe acest domeniu.
O alta metoda este cea chimica, dar care necesita o atentie mare, pentru ca nu toate produsele sunt bune pentru toate plantele. Cititi intotdeauna instructiunile si aveti grija la anumite substante care nu pot fi folosite pe o anumita planta. Pe langa acestea, unii cultivatori apeleaza la remedii alternative, adica prepara singuri solutii, care insa nu sunt intotdeauna eficiente pe termen lung.
Pericolele la care pot fi supuse plantele pot fi impartite pe trei categorii: daunatori, boli si alte cauze. Daunatorii cei mai intalniti sunt afidele, acarienii, omizile, paduchii lanosi, paduchii testosi, paianjenii rosii si musculitele albe.
Afidele sunt de fapt mai multe specii, multe dintre ele fiind cunoscute drept paduchii verzi. Coloniile se formeaza foarte repede, pentru ca femelele se reproduc fara ajutorul unui mascul. Ele se lipesc pe plantele tinere de obicei si le sug seva, lasand in urma lor niste produse de excretie lipicioase. Pot fi indepartate cu solutii din sapun dizolvat, insecticide cu piretru sau piretrine sau prin ruperea si indepartarea partilor afectate.
Omizile sunt alti daunatori care distrug foarte repede, hranindu-se cu frunzele sau mugurii plantelor. Se inlatura cu mana, prin ruperea partilor infestate sau prin insecticide specifice.
Acarienii se aduna de cele mai multe ori in jurul mugurilor si a partilor tinere, rareori fiind vazuti cu ochiul liber. Au un aspect ca un strat de praf si se hranesc cu tesuturile, lasand in urma lor deformari, zbarcituri si pete maronii. Se inmultesc foarte repede iarna, cand e cald in casa si cea mai buna solutie e ca planta sa fie distrusa, pentru ca insecticidele nu sunt asa puternice pentru ei.
Paduchii lanosi se protejeaza impotriva insecticidelor prin invelisul lor alb si pufos. Apar cel mai des pe cactusi, iar cei ai radacinilor sunt mai problematici, pentru ca nu se observa prea usor. Sunt sub forma unor aglomerari lanoase si pot fi indepartati prin insecticide sistemice, prin indepartarea partilor afectate sau prin stergerea plantelor cu o carpa umezita.
Paduchii testosi se prezinta sub forma unor cochilii maro in partea inferioara a frunzelor. Apar de obicei pe frunzele pieloase si groase si lasa in urma lor o secretie dulce. Se indeparteaza cu unghia, prin stergerea cu o carpa uda sau prin sapun insecticid sau ulei de horticultura.
Paianjenii rosii aproape ca nu se vad cu ochiul liber si formeaza colonii in special in varful lastarilor. Cu ochiul liber se vede doar un paienjenis fin, iar pe frunze se pot observa pete galbene. De obicei se ascund in obiecte de lemn pe timpul iernii, acest lucru ridicand adevarate probleme cultivatorilor. Pot fi anihilati prin ruperea partilor afectate si prin stropirea regulata a frunzelor cu apa dedurizata.
Musculitele albe se inmultesc foarte repede, iar atunci cand sunt deranjate se ridica asemeni unui nor alb deasupra plantei. Sug seva si pot fi combatute abia cand ajung la maturitate prin sapun insecticid, uleiuri de horticultura sau chiar prin amplasarea unor panglici lipicioase galbene de care sa se lipeasca.
Bolile ca fainarea, fumagina, botrytis sau rugina sunt alte pericole la care pot fi supuse plantele:
Fainarea apare atunci cand aerul este prea cald si uscat si se manifesta sub forma unei pudre de culoare alba prezenta pe frunze. Se combate prin micsorarea temperaturii si cresterea umiditatii, dar si prin folosirea unor fungicide pe baza de sulf.
Fumagina apare in urma unei seve dulci pe care o lasa daunatori ca paduchii testosi, afidele si musculitele albe. Pe frunze se depune un strat gros si negru, care impiedica fotosinteza si opreste dezvoltarea plantei. Frunzele se sterg cu o carpa uda si trebuie pulverizate cu insecticide specifice daunatorilor respectivi.
Botrytis este cunoscuta in special sub numele de putregaiul cenusiu si apare cand temperatura scade si umiditatea creste. Este sub forma unui strat pufos cenusiu de putregai si poate fi combatuta cu fungicide si prin indepartarea partilor afectate.
Rugina apare de obicei pe muscate si crizanteme, cand pe partea superioara a frunzelor apar pete decolorate, iar pe partea inferioara apar niste inele maronii de spori. Cel mai bun fungicid trebuie sa fie pe baza de sulf, dar in general plantele atacate puternic trebuie aruncate. Daca nu au fost rau afectate, rupeti si ardeti partile vatamate.
Alte pericole la care sunt supuse plantele sunt determinate de conditiile nefavorabile in care este tinuta o planta. Administrarea apei este un factor important care duce la aparitia acestor pericole – daca nu se uda suficient, o planta nu se mai poate dezvolta corespunzator, i se ingalbenesc si apoi ii cad frunzele si poate chiar muri; daca este udata prea mult, radacinile pot putrezi si planta nu mai poate fi salvata. Si temperaturile pentru fiecare planta trebuie respectate, pentru ca unele specii sunt sensibile si pot avea de suferit. Lumina insuficienta duce la dezvoltare anormala (decolorarea frunzelor, deformare), in timp ce la unele specii soarele puternic le arde frunzele.
