Spitii (Poephila acuticauda) sunt pasari exotice de decor originare din Australia, din zona de stepa uscata din nordul continentului. Aceste pasari fac parte din ordinul Passeriformes si familia Estrildidae.
In Australia aceasta specie apare sub forma a doua subspecii: Poephila acuticauda acuticauda (Gould) cu ciocul de culoare galbena, raspandita in partea nord-vestica a teritoriului si Poephila acuticauda hecki Heinroth, care are ciocul de culoare corai sau rosu intens, penajul mai viu colorat si este raspandita in partea nord-estica pana in Queensland.
Penajul pe ceafa, crestet si partile laterale ale gatului este de culoare cenusie-albastruie, pe obraji culoarea apare intr-o nuanta mai deschisa, iar sub cioc apare o pata neagra. Pe spate si aripi culoarea este bruna, pe remige culoarea este albicioasa. Din zonele laterale spre spate apare o dunga lata neagra, abdomenul si pieptul sunt de culoare rosiatica. Ochii sunt maronii, ciocul este puternic, galben sau rosu inchis, picioarele sunt de culoarea carnii.
Masculul si femela au penajul asemanator. Ei se deosebesc doar prin pata de sub cioc si penele ascutite din mijlocul cozii (care sunt ceva mai lungi la mascul). Pasarile adulte pot ajunge la o lungime de aproximativ 17 cm. Strigatul de chemare este la masculi ,,iiiht-iiiht”, iar la femele ,,iieeht-iieeht”.
In perioada de imperechere adultii obisnuiesc sa tina un pai in cioc si sa cante. Astfel, pata neagra de sub cioc iese in evidenta deoarece penele din acea zona sunt putin infoiate. De asemenea, masculul executa miscari de indepartare si de apropiere de femela, dupa care o calca. Masculii batrani canta mult mai putin decat cei tineri.
In Europa spitii cu ciocul galben au fost adusi abia in anul 1897. Dupa anul 1900 au fost adusi spitii cu ciocul rosu. Se recomanda sa se imperecheze numai exemplare din aceeasi subspecie pentru a se pastra puritatea geografica a subspeciei.
Spitii sunt foarte apreciati de crescatorii de pasari datorita frumusetii penajului. Pot fi crescuti in colivii mari sau in voliere. Deoarece se reproduc fara probleme si se cresc destul de usor, spitii sunt ideali pentru incepatorii in cresterea pasarilor exotice de decor.
Temperatura pentru aceste pasari nu trebuie sa scada sub 14ºC, iar umiditatea relativa a aerului nu este indicata sa fie prea ridicata, tinand seama ca habitatul lor natural este uscat si calduros.
Spitii sunt pasari care au nevoie de un spatiu de locuit foarte mare de 1 m³ de pereche. Nu trebuie sa fie tinuti impreuna cu alte specii de pasari exotice deoarece devin foarte certareti, sunt agitati tot timpul si nu mai fac pui.
Hrana lor consta din: amestec de seminte (varietati de mei, glant, dunghie, seminte de Niger, graminee salbatice), ou fiert, verdeturi si viermi. Zilnic trebuie sa li se asigure apa curata si proaspata. In voliera trebuie sa aiba ramuri de rasinoase, mai ales de pin, in care spitii sa isi construiasca cuibul din paie, muschi, fire de iarba, puf si pene.
Cuibul este sferic, are peretii destul de grosi, este facut de ambii parteneri, masculul cara materialul cu ciocul iar femela il cladeste. Dupa terminarea cuibului, femela depune patru oua, care sunt clocite de ambele pasari. Dupa 12-13 zile de clocit din oua ies puii. Cei din specia cu ciocul galben au pielea de culoarea carnii deschisa si sunt acoperiti cu puf alb, iar cei din specia cu ciocul rosu au pielea de culoare mai inchisa si sunt acoperiti cu puf cenusiu.
In perioada de crestere a puilor, spitii trebuie hraniti cu ou fiert maruntit, seminte, viermisori, pupe de furnica si embrioni de cereale. Puii sunt hraniti de parinti cu foarte mare usurinta fara complicatii pentru crescator. Dupa aproximativ trei saptamani puii incep sa zboare, iar dupa inca patru saptamani ei devin independenti si isi cauta hrana singuri. In acest moment puii trebuie separati de parinti pentru a se evita astfel riscul distrugerii pontei urmatoare.
Penajul puilor seamana cu cel al parintilor dar este un pic mai spalacit, ciocul are la inceput culoarea neagra, apoi devine galben murdar, apoi galben sau rosu in functie de fiecare subspecie in parte. Dupa trei sau patru luni, puii naparlesc si penajul lor devine identic cu al adultilor. Cantecul masculilor tineri este foarte discret, abia putand fi auzit, uneori pot fi observate doar miscarile gusei, fara sa se auda vreun sunet.
Se recomanda ca o pereche sa scoata anual doua sau cel mult trei randuri de pui, astfel partenerii se epuizeaza fiziologic si nu pot sa isi revina pana in sezonul urmator. Ei chiar daca mai depun oua, acestea vor fi limpezi sau din ele vor iesi pui care mor foarte repede. Masculii trebuie separati de femele si hraniti rational, cu scopul refacerii puterii si vigorii de reproducere. Ei trebuie sa stea in voliere separate, sa aiba spatiu de miscare, soare si aer curat. Din voliere se indeparteaza ramurile de pin cu care au fost captusiti peretii, cuiburile si materialul pentru cuib, deoarece femelele daca au cuib, depun oua si fara mascul.
Video – Spitii (Poephila acuticauda):