Coccidioza este o parazitoză intestinală produsă de către coccidii la animale de companie – câini sau pisici. Această infecție apare la animalele de vârste mici, în perioada înțărcării și se manifestă în special prin simptome de diaree.
Parazitoza se manifestă prin tulburări metabolice și astfel duce la întârzieri de creștere și slăbire permanentă. Cele mai cunoscute tipuri de coccidii intestinale care îmbolnăvesc aceste animale de companie – fie ele pisici sau câini – sunt: Hammondia, Isospora, Sarcocystis, Nesnoita, Eimeria. Dintre acestea Isospora este specia care apare cel mai frecvent în cazurile de coccidioză la câini și pisici.
Această afecțiune poate fi mai mult sau mai puțin gravă, în funcție de agresivitatea speciei de coccidie care a provocat-o, de sistemul imunitar al animalului și condițiile în care trăiește în ceea ce privește alimentația, igiena.
Paraziții de acest fel pot distruge un număr mare de eritrocite, capilarele sanguine, pot afecta țesuturile mucoase, pot modifica pH-ul intestinal, crea tulburări de malabsorbție și maldigestie, produce hemoragii și perturba absorbția normală a vitaminelor și microelementelor în organism. Sistemul imunitar este tot mai slab, riscul de îmbolnăvire din cauza pătrunderii bacteriilor în organism crește, procesele inflamatorii locale se produc frecvent, se instalează anemia și deshidratarea.
Infecția se transmite de la animalul bolnav la cel sănătos prin fecale, dar și prin intermediul rozătoarelor contaminate care pot fi surse de contaminare. Animalele cu un sistem imunitar slab pot fi mai receptive la infecție, mai ales dacă sunt subdezvoltate. Primul simptom de boală apare după cel mult o săptămână de la infecție și se manifestă prin stări diareice.
Din cauza aceasta, animalul slăbește foarte mult, ajunge anorexic, iar dacă nu este tratat la timp poate chiar muri după doar 7 zile de suferință. Fecalele sunt persistente, de culoare galbenă, sanguinolente, mucoide. Alte semne care indică instalarea infecției sunt: polidipsie, deshidratarea organismului, vărsături, apetit redus, apatie, letargie, anemie, epuizare, stare generală de rău, deteriorarea părului, posteriorul mereu murdărit de diaree.
Animalele bolnave reprezintă o sursă de infecție pentru cele din jur, de aceea este necesară observarea simptomelor la timp, izolarea lor și aplicarea unui tratament corespunzător. Pe baza unui test coproscopic și parazitologic, medicul veterinar poate pune diagnosticul și apoi stabili un tratament pentru combaterea infecției. Cel mai frecvent se utilizează terapia cu medicamente antibiotice, coccidiostatice și se respectă îngrijirea corespunzătoare animalului, într-un mediul curat, cald, cu hrană de calitate.
